Seara se lasă pe nesimțite. Lumina felinarelor se reflectă în albul zăpezii proaspăt așternute dând o luminozitate deosebită orașului. Din văzduh natura cerne mărunt și des. Sub pașii trecătorilor zăpada scârție copletând tabloul de basm în derulare. Orașul s-a îmbrăcat în sărbătoare în așteptarea începerii celui mai dorit eveniment a tinerilor ce-au împlinit optsprezece ani în anul curent.
Din toate colțurile orașului grupuri, grupuri se îndreaptă spre Palatul Tineretului, fie pe jos, fie cu trăsuri care mai de care mai luxoase.
Pe albul zăpezii din fața Palatului, se desfășoară un superb evantai de culori ce-nvăluie tinerele trupuri ale sărbătoritelor din acest an. Rochii de mătase foșnesc însoțind glasurile cristaline de fecioare. Acest tablou gingaș este completat cu sobrietatea părinților ce însoțesc domnișoarele, dorind parcă să fie cartea de vizită pentru copile...
O caleașcă cu patru cai își face apariția, încercând să-și facă loc printre alte calești sosite. În sfârșit găsește un loc de parcare. Vizitiul trage hățurile atenționând caii să se oprească. Coboară de pe capră pentru a merge să deschidă portiera caleștii. Își făcu apariția mai întâi un domn înalt într-o frumoasă uniformă militară. Acesta întinde mâna să ajute prima din cele două doamne să coboare. Este soția sa, o femeie încă tânără cu părul bogat, prins în bucle a cărui culoare neagră contrastează cu tenul dar, este de culoarea ochilor. Cealaltă femeie este tânăra domnișoară Laura ce adunase în ființa sa tot ce era mai frumos de la părinții ei. Părul bogat și negru ca al mamei iar, ochii erau albaștri ca ai tatălui. Frumoasa rochie de mătase completa albastrul ochilor, făcând o armonie deplină între trup și îmbrăcăminte.
Generalul încadrat de cele două femei, pășește mândru spre scările Palatului. Din când în când răspunde la salutul vreunui ofițer sau cunoștință de familie.
Laura era toată zâmbet și uimire. Este primul ei bal.
Sala de bal,o sală imensă având într-un capăt al ei o orchestră ce învăluia sala în acorduri ce te îmbiau la dans. De jur împrejur se înșiruiau scaune și mese pentru cei ce doreau să servească ceva sau, doar să se odihnească între dansuri.
Apăru un oficial al balului îmbrăcat într-o uniformă bleumarin.
- Domnule general, poftiți vă rog! Permiteți-mi să vă conduc la masa rezervată pentru familia dumneavoastră!
Oficialul făcu un gest de invitație spre a fi urmat.
- Doamnă, vă rog!
Oficialul trage un scaun și invită pe doamna general să ia loc. Era un loc cu vedere spre sala de dans. Apoi, se îndreptă spre tânăra domnișoară repetându-i și ei aceeași invitație de a lua loc.
- Vă servim cu ceva? Întrebă oficialul, făcând semn unui chelner să se apropie.
- Da, o să servim ceva! Dădu ușor din cap generalul...
Generalul comandă vinul preferat și câteva alune...
- Vă salut respectuos, domnule general Petrescu, sarut-mănușițile doamna Petrescu, domnișoara Laura!... Își încheie ritualul de salut cu o ușoară plecăciune... Era un bărbat de vârsta generalului, un prosper om de afaceri. Se cunoșteau de la club, erau vechi membri și prieteni. Văduv de mult timp, era însoțit de unicul său fiu ce-și începuse și el propria sa afacere.
-Respectele mele, domnule Popescu! Poftiți și luați loc la masa noastră!
- Cu plăcere, dragă prietene! Dar, mai întâi permite-mi să vă prezint pe fiul meu proaspăt întors din Franța. A venit în țară doar pentru sărbătorile de iarnă.
Tânărul se înclină cu respect spre general apoi, salută politicos pe doamna general...
- Domnișoară, permiteți-mi să mă prezint, Andrei! Tânărul se aplecă și luă grațios mâna fetei ușor întinsă spre el.
- Laura, îmi pare bine de cunoștință!
Cei doi bărbați luară loc pe scaunele libere...
Sunetele unui vals începu să adune perechi, perechi pe ringul de dans.
- Domnișoară, îmi acordați acest dans? Întrebă politicos Andrei, în același timp ceru cu privirea și acordul părinților.
Păși emoționată spre sala de dans. Era primul ei dans cu un alt partener decât tatăl ei...
Andrei o purtă pe sunetele valsului prin toată sala. Îmbujorată de emoție și plăcere, strălucea în brațele lui. Remarcă și Andrei candoarea domnișoarei, minunații ei ochi albaștri și zâmbetul ei ce îi lumina chipul.
-Este bine organizat balul! Rupse tăcerea Andrei.
-Da, totul este așa de frumos!
-Johann Strauss și valsurile sale nu puteau să lipsească la un asemenea eveniment! Continuă Andrei privind chipul îngerașului al cărui trup îi producea chemări nepermise...
-Muzica sa este făcută să încânte inima celui ce o ascultă, adăugă Laura ridicând pentru prima dată ochii spre Andrei.
„Ce ochi frumoși are! Gândi Laura, recunoscând că, de fapt în ansamblu tânărul era prezentabil.”
........................................................................................................................................

Andrei și-a amânat plecarea la Paris, motivând că este reținut în țară de niște afaceri. În realitate dorea să se întâlnească cu Laura. Ieșeau deseori împreună la spectacole de teatru, opere sau balet dar, și în plimbări de-a lungului bulevardului principal.
În primăvară o invită să-i arate frumusețile Parisului...
........................................................................................................................................
Sunetul telefonului risipește liniștea ce domnea în apartament. Laura pune cartea pe măsuță și se îndreptă spre telefon.
- Aloo! Bună iubite...nuu, citeam un roman din biblioteca ta...Daaa, de acord și eu doream același lucru... Comandă ce dorești tu...Pa!...și eu te iubesc...
Închizând telefonul ochii îi căzură pe oglinda mare din cameră. Își examină trupul ba din față, ba din profil. „ Oare ce-o să spună Andrei dar, tata când o să afle?” Nu-i părea rău de ceea ce făcuse, îl iubea, era minunat în brațele lui dar, sarcina nu trebuia să vină acum. Oftă îndreptându-se spre baie să facă un duș...
.............................................................................................................................................
Pregăti masa din sufragerie pentru cină și-și alese plăcile cu melodiile ei preferate. Aude soneria de la intrare și-n același timp cheia răsucindu-se în ușă, știa că este el...Se îndreptă spre ușă să-l întâmpine...O dată cu Andrei sosi și cina comandată. Laura o pune pe masă în sufragerie.
-Laura dragă, am o veste pentru tine, sper să te bucure. Am o călătorie de afacere în nordul Italiei, vrei să mergi cu mine? O anunță, în timp ce își pune pălăria în cuier și se dezbracă de palton .
-Andrei și eu am să-ți dau o veste, nu știu cum ai s-o primești! Îl privi cu oarecare teamă.
- Care este vestea, Laura? Ce veste de la tine m-ar putea întrista? Răspunde vesel Andrei îndreptându-se spre Laura și o sărută pe obraz.
- Sunt însărcinată! Îl privi în ochi, așteptând reacția lui.
Andrei se uită la ea îndelung, nu se aștepta la o asemenea veste . Era vădit încurcat și nu știa ce să spună.
-Laura, această călătorie este foarte importantă, de ea depinde viitorul afacerilor mele. Era planificat să ne căsătorim după ce venim din Italia. Nu știu dacă putem face ceva înainte de călătorie! Tu ce zici?
- Cât timp trebuie să stai în Italia?
-Aproape un an, trebuie timp pentru a pune această afacere pe picioarele ei.
-Asta înseamnă că voi naște în Italia!
-Da!
-Pentru noi nu cred că este o problemă dar, nu știu cum vor reacționa părinții mei, mai ales tata. Cu siguranță că se va teme pentru onoarea lui de militar și, apoi voi încălca tradiția familiei de a avea copiii după căsătorie...
-Știu care sunt mofturile și pretențiile familiei tale, nu sunt împotriva lor dar, situația creată împiedică desfășurarea normală a evenimentelor. Laura, copilul se va naște în Italia, între timp vom vedea cum procedăm...
- De acord cu tine, răspunse Laura mulțumită de desfășurarea discuției...Se apropie de Andrei, se înălță un pic și-l sărută pe obraz ca drept mulțumire pentru gândirea lui...