Eram în gară ceream bilete pentru copilărie Alex știi că n-ai destul pentru asta doar dacă vrei să crăpi, biletele sunt mai ieftine ei ce zici alex iei biletele astea și te ducem de pe aici pentru câteva zile? sau dorești să pleci acasă acasă am lăsat ceva pe foc în bucătărie arde ceva ce nu trebuia să ardă tata iar o sa se enerveze
Iau
Moartea selectează imoral și eu vreau sa aleg și să nu mă mai gândesc am câteva limite pătrățelul meu de viață ca într-un joc de șotron unde 1 nu știe de 10 dar se urăsc de moarte
Acum moartea mea e încă un nonconformism al meu mai târziu o sa fiu în stare să mă nasc singură. probabil când ultimul om care m-a cunoscut moare și el sau mă uită.


în prima zi Alin mi-a trimis hanoracul lui el crede că iarna e numai argint și sticlă el crede că iarna mi se face frig am înfășurat în el inima uriașă și congestionată a lui alex acum dorm cu hanoracul și inima lângă mine alin crede că felul cel mai eficace de a da e sa te dai alin nu mai crede în mine într-o noapte mi-a dat fercirea pentru care mi-ar fi plăcut sa mor am ratat momentul și am murit acum pentru nimic fără nimic


în al doilea an am visat un copil care-și transforma cu degetele lui grosuțe și îngrămădite un gând într-o metaforă de copil era înca în trupul mamei lui și plângea mama lui nu putea dormi noaptea pentru că îl auzea din burtă, copilul ăla respingea biletele de ieșire
mi-am amintit de ultimul scandal obișnuit cu tata. după, m-a chemat la o plimbare și așa cum facusem în împrejurări similare, n-am vrut să-mi vadă ochii umflați. i-am zis cară-te de la ușa mea
azi mi-a trimis scrisoare tata am rupt scrisoarea fragmente din ce vroiai să-mi spui tata sunt înghesuite în pumnii mei tata


azi mi-a trimis scrisoare Andreea mi-a spus că atentez la echilibrul lumii. nu știu ce să cred mereu mi-a plăcut ca atunci când mă așez într-o parte a leagănului să fie cineva în partea cealaltă, de aceeași greutate cu mine să râdem de cântarul ăsta care zice că suntem la fel nu suntem deschide ochii!

nici gând să pot scrie despre tine. inima, capul, toate. alin. alin. alin. alin. alin. alin. alin. alin. alin. alin. dacă umplu pagina o să ajung direct la spitalul de nebuni.
i-am scris sa vină. stătea la mai puțin de 10 centimetri de mine și de moartea mea inutilă Alex e obosită aproape tristă alin nu crede în mine
tata nu crede
andreea nu crede
crește o lume cumințică care nu crede crește firesc mă-ntreabă
Who are you?
I’m nobody. are you nobody too? then pls, die here with me.