A violat-o cu sălbăticie, a ștrangulat-o, apoi a aruncat-o în Mare. Când viața ei a început să se schimbe în mai bine, s-a și sfârșit. S-a stins și nimeni n-a băgat de seamă.
Totul s-a întâmplat într-o seară de iulie. Era atât de cald, străzile aglomerate, muzica și vocea mulțimilor de pe stradă răsunau supărător și enervant. Atât de obositor și totuși atât de obișnuit pentru locuitorii Alexandriei. Pentru Dalida aceasta a fost ultima ei zi din viață, pentru ceilalți, doar o zi călduroasă de vară, la fel ca celelalte.
Alexandria, Egypt, iulie 2007.
Alexandria e unul dintre cele mai vechi orașe din lume, cu o istorie de neuitat. Așezat pe malul Mării, orașul uimetșe miile de turiști care zilnic vin să admire frumusețile lui, templele și monumentele istorice făcându-l să pară mai sfânt și mai celest. Un oraș care a cunoscut măreția Faraonilor, puterea Romanilor, până și stăpânirea Turcilor. Însă viața oamenilor azi, e foarte diferită de ceea ce era în trecut. Prea puițini oameni mai păstrează tradițiile și obiceiurile de demult. Marea majoritate a oamenilor tind spre stilul european sau american. Cei mai mulți oameni, trăiesc, se comportă și se îmbracă la fel ca europenii și americanii. Modernizarea și avansarea tehnologiei a făcut ca viața oamenilor să devină la fel ca cea din întreaga lume. Se poate spune că e un oraș prosper, însă au și ei locurile lor mizere. De la cei care trăiesc în lux și bogăție, până la cei care se zbat pentru câștigarea traiului de fiecare zi. De la cartierele care strălucesc de frumusețe, de bogăție și de curățenie, până la cartierele sărace pline de mizerie și dărâmături. Într-un oraș cu aproximativ zece milioane de locuitori, dacă nu te lupți pentru succes, rămâi mereu anonim, rămâi mereu transparent.

Dalida, o tânără de 20 ani, brunetă cu ochii negrii și cu tenul închis, o fată frumoasă, plină de viață, speranțe și visuri, s-a năsut într-o provincie, în mijlocul deșertului. Părinții ei, deși nu prea săraci, lucrau din greu pe pământul nisipos pentru a câștiga traiul familiei. Împreună cu cei patru frați ai ei, Dalida a trebuit să lucreze din greu alături de părinții ei. În același timp se străduia să nu piardă nimic de la școală și noaptea până târziu studia și învăța. Avea visuri și speranțe pe care spera din tot sufletul că le va realiza într-o zi. Învăța din greu să intre la facultatea de medicină. Într-o zi va fi un mare medic, poate va deschide un spital în provincia ei, poate că provincia în care locuia se va schimba într-un oraș, vor fi construite case mai moderne și mai sigure, vor fi plantați copaci și multe plante iar soarele nu va mai arde atât de tare nisipul deșertului și oamenii nu vor mai fi nevoiți să lucreze din greu în zilele toride de vară. Dalida spera din suflet că va avea un rol important în aceste schimbări, că va putea face ceva ca locul în care crescuse să se transforme într-un loc mai frumos și mai sănătos.
Imediat după terminarea liceului le-a dat vestea cea mare părinților. A fost acceptată la Facultatea de Medicină, Alexandria. Părinții ei au fost mândri și fericiți de succesul fiicei lor. A fost ca un premiu după atâta muncă și trudă, au simțit că eforturile lor nu au fost zadarnice. Deși îngrijorați, nu s-au opus ca Dalida să locuiască singură în Alexandria. În ciuda obiceiurilor și modului de gândire a oamenilor din aceste locuri, conform cărora o fată părăsește casa părintească doar atunci când se căsătorește, familia ei a susținut-o și a ajutat-o. Și-a închiriat un mic apartament și s-a dus acolo cu ceva timp înainte de începerea cursurilor să cunoască orașul mai bine.

Ajunsă în Alexandria, Dalida a întâmpinat mai multe greutăți de câte și-ar fi putut imagina. Se străduia să se comporte ca și ceilalți și să țină pasul cu colegii ei de facultate dar era o mare diferență între ea și ceilalți studenți. Dalida era o fată bună, respectuoasă și drăguță însă nimeni nu a învățat-o nimic despre modă, despre teatru, muzică și nimeni nu a învățat-o cum să se comporte în înalta societate. Colegii ei o considerau mereu mai inferioară, studenții de la facultatea de medicină fiind, în general, dintr-o clasă de oameni bogați și învățați. Oameni care își duc copiii la cluburi private, de la vârsta de trei ani, la lecții de înot, dansuri sau muzică. Oameni care se duc săptămânal la teatru, spectacole, filme și obișnuiesc să cineze la restaurant. Însă Dalida nu avea nici habar de aceste lucruri. Simțea mereu un sentiment de frustrare datorită faptului că era mereu respinsă de cei din jur. S-a hotărât să-și caute un loc de muncă, și va încerca să se schimbe. Nu era atât de greu, a trecut ea prin momente și mai grele.
După o lungă și grea căutare, și-a găsit un loc de muncă potrivit cu programul ei de facultate. Urma să lucreze într-o companie de produse cosmetice, ca agent de vânzări. O muncă grea însă avea și partea ei bună. Avea ocazia să învețe multe lucruri noi, să vină în contact cu o mulțime de oameni. Trebuia să sune la diferite magazine sau farmacii, sau să-i contacteze prin internet. Urma să le ducă cataloage și oferte, apoi, mai târziu să colecteze cecurile de plată. Nu avea nimic de-a face cu medicina, dar putea să învețe multe lucruri și mai făcea și bani, asta avea nevoie în acele momente. A fost destul de greu la început dar încetul cu încetul s-a obișnuit.
. . . . .
Au trecut câteva luni și viața Dalidei a început să se schimbe. Și-a închiriat un alt apartament, pe malul mării, aproape de Citadela Quay Bay. Era un loc superb, liniștit, cu un peisaj de vis. Din apartamentul ei vedea marea iar noaptea auzea valurile care se izbeau de roci într-un ritm deja cunoscut de Dalida. Însă unele lucruri au rămas neschimbate. Deși era apreciată atât la facultate cât și la locul de muncă, a rămas mereu fata de la țară pe care toți o evitau. La facultate, nimeni nu s-a împrietenit cu ea iar la locul de muncă nimeni nu era interesat decât de rezultatele muncii ei. Atâta vreme cât lucra într-un mod eficient și serios, totul era bine.
Era pe data de opt iulie. După ce s-au terminat examenele, a avut puțin timp să se mai odihnească. A scris câteva scrisori familiei ei și le-a trimis. Fiind o zi liberă, în sfârșit, s-a hotărât să plece la cumpărături. Avea de gând să-și schimbe garderoba și să cumpere cadouri pentru familia ei.
S-a plimbat multă vreme pe la magazine, a colindat aproape tot orașul și a făcut toate cumpărăturile necesare și mai puțin necesare. În timp ce se îndrepta spre casă, a observat un bărbat în urma ei. Oare mergea în urma ei de multă vreme? S-a dus mai departe, iar la un magazin s-a oprit să vadă dacă bărbatul era tot în urma ei. Era acolo, la câțiva metri, mergea încet, urmărind-o cu atenție. Nu s-a speriat prea tare, a intrat pe o stradă aglomerată, să scape de el. Pentru un timp, bărbatul a dispărut iar Dalida și-a continuat drumul liniștită. Însă la numai câțiva metri înainte, l-a văzut iar în oglinda unui magazin. Era iar acolo, în spatele ei. De data aceasta, inima fetei a început să bată mai rapid și ea a grăbit pasul să ajungă odată acasă. Apoi s-a răzgândit, mai bine să scape întâi de acel individ, astfel va merge acasă liniștită. A intrat în primul magazin și nu a ieșit decât după ce l-a văzut plecând.
A ajuns repede acasă, a închis ușa și abia atunci a respirat mai ușurată. Nu era noapte dar soarele a început să coboare și parcă era una cu marea, devenind un foc strălucitor. Dalida a mai privit odată acest peisaj din spatele perdelei, apoi s-a dus la baie. A stat sub duș minute în șir.
A trecut o vreme și atunci a auzit acel zgomot puternic. A oprit apa, A deschis ușa să audă mai bine de unde venea sunetul, însă s-a găsit față în față cu același bărbat care o urmărea pe stradă. Era atât de speriată încât nu avea putere nici să strige după ajutor. Și-a acoperit trupul cu un prosop. Când bărbatul a făcut un pas spre ea, a început să țipe. Dar nimeni nu părea să audă. Bărbatul a apucat prosopul și l-a aruncat jos. Dalida s-a zbătut o vreme dar până la urmă au lăsat-o puterile și a căzut jos.
. . . . . . .
Câteva minute mai târziu, agresorul a învelit-o într-un prosop mare, apoi a pus-o într-o geantă mare pe care a găsit-o acolo, a ieșit din casă, s-a dus lângă mare și a aruncat geanta în mare.
Au ieșit zorii dimineții și nimeni nu a văzut nimic. Directorul firmei unde lucra Dalida, va angaja o noua fată, probabil destul de repede, iar familia ei, cine știe când, după săptămâni, când vor vedea că a trecut prea multă vreme de când Dalida nu le-a scris, vor începe să o caute. Și poate că nimeni nu va ști vreodată unde a dispărut Dalida.

Pescarii s-au pregătit și s-au urcat în bărci, gata de lucru. Pe ici și colo, oameni începeau sa deschidă magazinele, alții se îndreptau spre locul de muncă. Pentru ei era o nouă zi.