De vorbă cu iubirea



Iubire, tu ești cea mai râvnită minune a vieții pământene, ce te faci înțeleasă cu adevărat abia atunci când dispari din viața omului și care atragi după tine involuntar toate stările paradoxale ale sufletului omenesc: fericire și durere, dragoste și ură, nebunie și creație, crimă și pedeapsă, fiind și pradă și prădător de-a lungul aceleiași vieți.
Puterea ta enigmatică poate topii toate icebergurile cotidiene întâlnite în calea vieții.
Deși balanța ta nu este echivalentă între îndrăgostiți, tu ai norocul de-a avea cel mai râvnit și mai apetisant arsenal de jocuri sentimentale inocente.
Este trist că altruismul tău este sensibilizat la maxim doar în plină glorie a ta.
Iubire, ești cea mai scumpă perlă din constelația fericirii pământene, de aceea ești înlocuită ușor cu imitații ieftine.
Abia după ce te instalezi confortabil în paradisul inimilor pătimașe îți areți adevărata strălucire fără vârstă, apoi dispari lăsând în locul tău să se cuibărească imitația fericirii.
Trebuie să fi mai tainică mai discretă, fiindcă ești o comoară rară care ațâță poftele multor călăi hulpavi, care nu-ți înțeleg sensibilitatea caracterului rănindu-te adesea.
Tu intri în viața oamenilor curgând înșelător pe raza destinului astral.
Ești adierea de vis din paradisul sufletelor subjugate ce-și surprinde chiriașii cu bogăția ADN-ul moral pe care înainte de tine nu și-l cunoșteau.
Iubire, odată cuibărită în sufletele flămânde de tine tu le aduci pentru un timp toate bucuriile lumii pământene, dar mai ales teama pierderii lor.
Deseori gelozia ta nebună îți rănește orgoliul bolnav trăgându-te înapoi din drumul fericirii ca spinii murului, însângerându-ți inima slăbită de patima îndoielilor implantate subtil de voluntarii nefericiți.
Moartea pasiunii tale iubire este pierderea a tot ce e mai adevărat pe lumea asta.
Lipsa ta dureroasă face viața o fantomă rătăcitoare, furioasă și lacomă, sorbind din sufletele orfane ultima flacără adevărată a fericirii lor.
Văduvită deseori de împrejurările vieții îți pansezi până la urmă rănile sufletești cu alte imitații ale fericirii, dar fidelitatea ta admirabilă însoțește sufletul pereche și dincolo de mormânt.
Apusul credincioșilor tăi îngenunchiați este ca cel al păsării Spin, o tragedie scrisă sau cântată de trubadurii romantici, care au gustat cu lăcomie din aromele îngerești al farmecelor tale devenind nemuritorii pentru care este valabilă cugetarea:
Unde iubire nu e, fericirea este o imitație.

23-09-2007