poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-08 | |
Umbra noptii s-a asternut peste orasul impietrit pe la ale carui colturi niste hipioti isi canta fericirea…Luminile pline de caldura ale orasului azi sunt parca sterse si murdare.Totul pare mort si totul ar fi mort daca fericirea unor hipioti nu ar rasuna singura in noapte,pe acorduri lente de chitara ce cateodata devin bruscant de puternice,dar la fel de frumoase.
Ies din casa imbracata doar cu un pluover lung ce imi acopera chiar si genunchii.Parul imi este despletit,iar in momentul in care pasesc pe strada,raceala monotona a pietrisului ma anunta ca nu sunt incaltata. Nu imi pasa…un vant cald aduce cu el arome orientale si incetul cu incetul simturile mele o iau razna…Ma aproprii de o banca pe care ma si asez,luna este mai frumoasa ca niciodata,dar putinii oamneni care trec pe langa mine nu baga de seama acest lucru si isi continua drumul monoton spre moarte… Vreau sa ii rog sa priveasca luna,dar imi dau seama ca este un efort inutil si tot ce voi primi va fi un simplu"frumos" si atat din cauza vietii lor mult prea agitate ce nu le permite sa vada si lucrurile frumoase ce ii inconjoara la fiecare pas. Ma ridic,cu toate ca nu am idee unde vreau sa ajung si nici ce vreau sa gasesc sau cel putin ce caut….Rafale calde de vant imi invaluie tot corpul si prevestesc o apropriata furtuna.Sunetele unor chitari se aud undeva in departare,iar eu asemeni unui sarpe hipnotizat de stapanul sau ma indrept in directia de unde se aude muzica. Un grup de tineri se afla in jurul unui foc imens,caldura lui ma face sa vreau si mai mult sa ma aproprii. Ma asteptam sa ma priveasca ciudat de vreme ce eu sunt pe jumatare dezbracata si desculta,dar spre surprinderea mea ei ma invita sa ma alatur lor si vorbesc cu mine de parca am fi vechi prieteni.Ma asez langa foc iar un tanar imi pune o patura pe spate si imi daruieste chiar propiile incaltari. De obicei nu as fi fost de acord ,dar ochii strainului m-au facut sa accep imediat si sa incep sa ii percep pe ceilalti ca pe niste adevarati prieteni.Fetele fredoneaza suav niste melodii de dragoste iar in acel moment realizez ca ei sunt acei oameni care vad la fel ca mine frumusetea angelica a lunii.Corzile chitarii incep iarasi sa vibreze melodios,arome diferite se ridica in vazduh,subit parca noaptea nu mai este la fel de monotona,ceva s-a schimbat dar nu stiu ce anume a facut-o astfel. In acel moment ma intreb daca oamenii care au trecut pe langa mine in urma cu doar cateva minute,au ramas la fel de grabiti si indiferenti la frumusetea ce ii inconjoara sau daca cantecele din jurul focului I-au facut mai sensibili. In acel moment am inteles ca mai sunt si oameni fericiti,care stiu sa si zambeasca si sa vada frumusetea in orice lucru neinsemnat care ii inconjoara,iar in timp ce ii priveam si ma lasam purtata de atmosfera aromelor si sunetelor,m-am trezit in propria mea camera privind cum lungi siroaie de apa se scurg la fel de monoton,intr-un fel lipsit de ritm,insa aromele si melodiile tinerilor inca rasunau clar in mintea mea si ma faceau sa zambesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate