poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-08 | |
Iar totul s-a intunecat,din coltul in care ma aflu doar o lumanare mai arunca timid pe pereti o usoara sclipire.
Nu stiu de cand sunt in starea asta si nici cum am ajuns sa ma confrunt cu ea. Ochii imi sunt rosii,probabil lacrimile ce I-au udat au fost mult prea fierbinti,nascute dintr-o arzatoare dorinta neimplinita… parul imi este incalcit ca paiele unei capite de fan dupa ce niste copii inocenti au sarit in ea,in jocul lor nevinovat uitand complet de truda depusa pentru cladirea ei. Incheieturile mainilor sunt invinetite iar bratele imi sunt patate cu sange. O durere imi apasa tot trupul,nu stiu unde sunt si nu stiu daca mai sunt. Respir tot mai greu iar fumul dens din camera nu dispare. Simt ca ceva lipseste. Sau nu. Poate ca acel ceva m-a lasat sa sufar si sa sangerez. Poate ca asa e cel mai bine,singura si insangerata. Lacrimile incep iar sa-mi inunde ochii,totul este in intuneric,iar lumanarea ce-mi lumineaza fata e pe punctul de a se stinge…. Sunt atat de singura… mainile ma dor,sufletul imi arde.. nu mai pot lupta,nu ma mai pot lua la tranta cu soarta. Ochii mei sunt inundati de lacrimi amare,amare dupa gustul ce mi l-ai lasat. Te urasc atat de mult incat nu ma pot abtine sa nu plang! Te urasc incat te pot iubi iarasi…ma gandesc doar la tine si ignor bratele-mi insangerate,parul incalcit,ochii infierbantati si plini de puritate caci restul trupului meu il simt murdar... lumanarea se stinge incet si in jurul meu bezna isi face de cap patrunzand si in cele mai adanci parti ale mele. Nu simt nimic. Simt ca tu lipsesti. Lipsesti de acolo de unde nu ai fost niciodata,lipsesti de acolo de unde nu ai vrut sa fii,lipsesti…… e o lipsa ce ma doare enorm. Subit observ in ultima licarire a lumanarii cum lacrimile mele au devenit sange….puritatea a disparut,tu ai disparut,eu voi disparea…. Ma misc.vreau sa reinviu insa piciorele imi sunt legate de podea,vreau sa te uit,vreau sa uit vreau sa ma uit... Vreau sa uit ca am sperat pana in momentul in care am ajuns in starea asta,iar acum speranta ma priveste speriata din coltul camerei,am suprasolicitat-o,dar eu tot incerc sa ii dau curaj,sa mai cred ca imi voi revenii,dar nu pot…. Nu pot si este numai vina ta. Demon idilic,m-ai vrajit si m-ai lasat sa sper…. sa sper ca ma vei iubi macar un pic,dar nu… tu m-ai sarutat si ai plecat fara sa te uiti in urma,ai trecut peste mine fara sa ma privesti,fara sa ma ridici din mizeria din care iti ceream indurare,din care iti ceream sa ma urasti,pentru ca astfel sa am un motiv sa stiu ca m-ai iubit... Ceara de la lumanare mi se scurge pe piept,nu o mai simt,nu mai simt nimic,doar ura. O ura atat de puternica incat te-as putea ierta imediat daca m-ai lasa sa te mai iubesc putin…doar putin…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate