Albă ca Zăpada crescuse mare și frumoasă, așa încât începând de pe scara blocului (palatului) unde locuia și pââână la centru, adică centrul țării, se auzise despre ea că n-are nici măcar o carie pe dinți, poartă 35 la picior și nu ține nici un regim de slăbire. Datorită încălzirii globale nici de solar nu mai era nevoie așa că se bronza natural. În ciuda fiicelor babei care cheltuiau banii moșului și ieșeau de la solar ca niște prăjiturele de casă răscoapte și pe alocuri arse.( Trebuie să vă previn că poveștile mele s-au modificat așa cum și clima e-n continuă modificare, personajele s-au unit cum ne-am unit noi cu UE, deci nu vă speriați dacă pe holul hotelului Sofitel vor da nas în nas Greuceanu și Duhul din Sticlă sau cele douăsprezece lebede își vor face cuib la Corbeanca, în fosta reședință a lui Þânțăreanu).
Totul ține de imaginație și de puterea noastră de percepție.
Așadar, Albă ca Zăpada își vedea de cuburile și plastilina ei cu gândul că într-o zi se va face maaaare, maaare, o să găsească un prinț cu ghiul și Merțan și-o să toarne și ea un clip ca Zăvoranca, în care, tolănită pe-o canapea de piele veritabilă, să-și mângâie pisica de Angora. N-avea habar de pitici, i se spusese că trei dintre ei participaseră la mineriade iar alți trei colaboraseră cu Securitatea. Unul singur participase la revoluție, dar după ce luase carnetul de luptător se apucase de trafic de carne vie, fiind cioban de prin zona Apusenilor. În fiecare an vindea ba piei de miei, ba castraveți la grădinari. Pentru acest din urmă comerț, fusese condamnat la doi ani cu suspendare, doar castraveții conțin 99% apă, iar curtea de apel hotărâse că și aceea e de ploaie.
Oglinda îi era prietenă devotată, maștera fiind plecată de ani buni în Germania ca menajeră. La început mai conversa cu ea pe net, vitrega îi dădea web-ul și-o punea să vadă ce zice oglinda venețiană din living-ul neamțului la care lucra.
,,- Oglindă, oglinjoară... să mă mai întorc în țară?
-Întoarce-te crăiasă de vrei s-ajungi iar’ grasă!’’ răspundea oglinda mustăcind
cu subânțeles. Drept care, inchidea web-ul și tasta iute fie-sii vitrege:
,, Gotta go! Hansel e pe drum și-mi citește logul.dacă mă prinde că are neamuri la Sibiu și ne cunoaște graiul împărătesc. Ai grijă de taică-tu’, împăratul, să nu mai fumeze c-o mierlește și pune mobilul să sune în fiecare zi la doișpe fix ca să nu mai uiți să-ți iei pastila!’’
În asemenea condiții trăia fata, pe sălile palatului unde portretele fuseseră date jos și vândute la muntele de anxietate (fost muntele de pietate) în urma procesului de revendicare intentat de rudele supraviețuitoare ale lui Dracula, respectiv contele Frank von Gerulla și principesa Tia CuCutia, nume străvechi amintind de civilizația Cucuteni. Poștașul venea rar și de obicei aducea numai facturi. Pe cele ale prințesei le dădea doar personal ca să nu vadă ăl bătrân, împăratul, cât vorbea la telefon. Oricum, viața era plicticoasă iar împăratul, urâcios nevoie mare de când rămăsese un fel de pseudo-văduv, o tot bătea la cap să se mărite. Să se așeze la casa ei, ca toate femeile și să-i aducă din când în când nepoțeii bucălați să-i așeze pe genunchi pentru a le spune povești care încep cu a fost odată ca niciodată....
Dar așș! Þi-ai găsit! Albă ca Zăpada avea alte baliverne-n cap: să se ducă la facultate și nu la oricare, ci la litere. Acolo auzise ea că se petrece nu știu ce minune și numai ce te vezi intrat și gata! Îți vine o inspirație de începi să scrii poeme, proze, scenarii, chiar și pe bonurile valorice. Totul e să ai hârtie, sau tastatură și bineînțeles net, restul e pistol cu apă! Inspirația se ia de oriunde. Ajunge să privești în jur, dar vezi că nu oricine poate privi cu ochi de poet. De exemplu, dacă am fost prinși fără bilet în tramvai putem să punem de-un poem cam așa:

Împletesc tristeți ovale la ușa
Din față a destinului (tramvaiului)
Surd la sentințele definitive (ale controlorului)
Trec precum un templier pe lângă ruinele roșii (fusese secretar de partid)
Cad bombele (insultele celorlalți călători, majoritatea pensionari)
De parcă Enola Gay(fără aluzie) ar zbura planat deasupra mea
Vinerea e întotdeauna apocaliptica (mereu mă prind fără bilet)
Prevestind sâmbăta (pomeni, grătare la iarbă-verde)
De pregătire a azvârlirii în ocean (coborâre cu forța la prima)
Duminica orbului bate la ușă
Călugăr orb cu traista doldora de pilde(procese verbale)


După cum vă spuneam, Albă ca Zăpada se-apucă să tocească cele o sută de subiecte pentru admitere, toate povești pline de tâlc pe care am să vi le spun încet, încet... după cum și ea le-a învățat.