Toni Antonescu, detectivul de la "Security Agency", un bărbat de vreo 40 ani, tuns scurt, aranjat, cu părul negru, cu ochii negrii, mari, cu genele lungi și sprâncene foarte groase, era genul de persoană care face o impresie puternică de la prima vedere. Înălțimea lui și corpul atletic al acestuia, au asigurat-o pe Carmen că va fi în siguranță. Însă detectivul era tot timpul iritat și nu părea prea interesat de cazul lui Carmen. Au verificat casa, apoi pentru prima dată, detectivul s-a uitat la Crmen, morocănos, dar a vorbit cât se poate de politicos.
'Ar fi bine să vă întoarceți acasă domnișoară. Așa vom putea afla ce se întâmplă, dacă cineva într-adevăr vrea să vă facă rău'
'În primul rând, pe mine mă cheamă Carmen, sper că putem trece peste dumneavoastră și dumneata'
Detectivul a aprobat cu capul fără să răspundă iar Carmen a continuat:
'E vreo problemă? Te deranjează ceva?'
'Nu, nu mă deranjează nimic dar mi se pare că exagerezi puțin, dacă sincer ai probleme, puteai merge la poliție'
'Aha, asta era. Nu crezi nimic din ceea ce ți-am spus!'
'N-am spus asta.'
'Nu trebuie s-o spui.'
'De ce nu ne oprim mai bine aici? Eu sunt doar un detectiv angajat și-mi voi face treaba cât se poate de bine.'
'Foarte bine! O să mă întorc acasă în această seară!'

Când a ajuns la Camelia era nervoasă, obosită și simțea că explodează.
'S-a mai întâmplat ceva?', a întrebat Camelia cu sufletul la gură.
'Nimic, decât că detectivul care se ocupă de "cazul meu", e nesuferit, arogant și crede că exagerez, că aș fi putut să merg la poliție.'
Camelia a zâmbit distrată.
'Și cum arată acest detectiv?'
'Of Camelia, nu e deloc momentul!'
'Dar ce faci acolo?'
'Trebuie să mă întorc acasă, așa mi-a spus detectivul.'
'Aha, sper că totul va fi bine.'
Camelia a ajutat-o pe Carmen și în scurt timp aceasta a plecat. Camelia a privit lung în urma ei, tristă.
Când Carmen a ajuns acasă, era deja târziu. S-a înserat și s-a dus direct la culcare. Însă noaptea a fost lungă și obositoare, Carmen fiind prea neliniștită și îngândurată ca să poată dormi.