A fost odată un faimos pilot de curse. Câștiga toate raliurile.
La o recepție dată în cinstea lui, i-se aruncă în brațe o tânără cu niște ochi ca două găuri de tunel fără sfârșit. Nina o chema, și ea a venit cu ideia, a insistat să petreacă împreună cîteva zile la mare.
Zis și făcut.
Erau niște zile caniculare, așa că, după acea perioadă hotărâtă de către Nina, au pornit de pe litoral, pe ruta de întoarcere către orașul lor, după ce se lăsă întunericul.
La un moment dat, cum rulau pe șoseaua pustie, îi izbi din față o lumină orbitoare care le sparse parbrizul. Cu reflexele lui imbatabile, pilotul reuși să redreseze mașina.
Abia numai când se lumină de ziuă ajunseră la blocul în care locuia tânăra. Cântărind-o din ochi, în timp ce o conducea către scara blocului, dintr-o dată nu-i mai plăcu de ea. Pentru că, după bizarul accident, îi dispăruse din făptură un fel de înfrigurare ce o ai în fața unei pericol iminent.
Peste două zile, vinovat, o căută acasă.
Nina lipsea. Stătu de vorbă cu sora ei. Ce-i povesti aceasta despre Nina?
Că de pe vremea cînd încă era la grădiniță, o căuta un vulturaș nevăzut de alții care se hrănea cu ceva răutate făcută de ea.
Vărsa pentru vulturaș un pahar de apă pe fața mesei, spărgea o farfurie,lua câte un patru la școală.
Odată cu Nina, crescu și vulturul. Fugise pe-a noua de-acasă, se drogase, divorțase de două ori , ce mai, viața ei, o catastrofă...
Ieșind din bloc, pilotul își aminti că la mare, Nina, cu veșnica ei stare de alarmă, ce îi plăcea atât de mult, nu se dezlipise o clipă de el.
Oare scăpase de vultur?
Cum nu-i mai dăduse de mâncare cine știe de când, atuncea, pe șosea, înebunit de foame, se năpustise prin parbriz să o mănânce pe de-antregul? Presimțea Nina momentul în care trebuia să vină vulturul? El ar mai stat o săptămână la mare. Dar Nina, categorică: - Deseară, la zece, pornim către casă!
Cine știe?...Și apropo, cum de se lăsase atât de repede sedusă?! Premeditase totul?...Hm...
Se mai întâlni cu ea și ca două persoane civilizate, făcură schimb de amabilități. De-acuma, Nina avea niște priviri senine, fără umbre. Chiar și cu degetele parcă surâdea la liniștea din jurul ei.
Dar ce să-i faci, pufni pilotul, îi lipsea nervozitatea aceea subțire din fața unui pericol iminent, când stai cu toate simțurile ascuțite, ca niște gheare gata de ripostă...

Dacă noi bărbații, suntem niște munți de egoism, femeile sunt în stare de orice să-și ducă planurile la îndeplinire.