Cred că doi oameni pot merge pe două drumuri diferite...cu visele lor...dar au ceva comun...acel ceva îl vor descoperi atunci când vor ajunge să meargă paralel...unul lângă altul...aruncându-și discret câte o privire...
La un moment dat cele două drumuri încep să se apropie...până când cei doi își pot vorbi, apoi...se apropie și mai mult astfel încât să poată să-și arunce unul altuia o privire gingașă...
Drumurile continuă până acolo încât cei doi își pot întinde mâinile pentru a se atinge...a se mângâia...pentru a se simți...
Drumurile continuă să se apropie până când cei doi se pot apleca unul asupra celuilalt pentru a-și da o dulce sărutare...
Drumurile se apropie și mai mult până când devine aproape unul singur...iar cei doi se îmbrățișează puternic...dar cu gingășie...cu tandrețe...și cu dragoste.
Și apoi...ținându-se de mână...pășesc alături...unul lângă altul...paralel...pe drumul ce i-a unit....pe drumul ce-i va duce departe...acolo unde nici ei...nici drumurile nu se vor întâlni niciodată...într-o lume nouă...necunoscută...o lume pe care fiecare și-ar fi dorit-o altfel....
Cu sufletul curat tu ai aprins lumina la capătul acestui drum. Ai încercat prin cuvinte simple să dai valoare iubirii. Totul a plecat din dorința sacră de a da valoare unui gând sensibil, unui vis. Trăiești iubirea noastră...o simți...o cauți. Fiecare amănunt îl prețuiești. Și știi de ce? Pentru că dragostea se vrea în fiecare din noi, chiar dacă provoacă durere...lacrimi...Și vom învinge pentru că vrem să-i dăm nuanțele cele mai frumoase. Zâmbește dragostei...îți va zâmbi și ea atunci când nici nu te gândești. Las-o să se apropie de tine...urează-i bun venit...îmbrățișeaz-o. Vei descoperi în curând ce vrea să îți ofere.