Întîmplare cu bucluc

Zidul Plîngerii din Ierusalim

Eram în Sabbatical în Milwaukee, Wisconsin. Era într-o duminică. În ziua aceasta mulți americani organizează Yard Sale, adică scot afară în curte tot felul de lucrușoare de care nu mai au nevoie pentu a le vinde . Uneori le primești cadou. Ei spun că nu e moral să arunci la gunoi lucruri de care alții se mai pot folosi. Frumos! Și iac-așa ajung eu într-un ceas bun într-o curte și văd un tablou înrămat frumos al unui bătrîn cu barbă care seamăna cu bunicul meu - Dumnezeu să-l hodineasca în pace . Întreb ca prostu':
"E de vînzare?"
"Da", îmi răspunde omul."
"Și cine e în tablou , întreb?" .
"A, e bunicul meu", răspunde omul vădit stînjenit de întrebare. "Știți, bunicul meu era evreu, dar eu sunt crestin." .
Așa sunt americanii, sinceri, cînd vor să-ți vîndă ceva. Adică timp de 4000 de ani, toți străbunii lui au fost idolatrii și mai apoi crestini. Numai bunicul, printr-un proces nedorit de mutație, a devenit evreu, dar după aceea totul s-a reîntors la normal .
"Și cartea asta de rugăciune în Ebraică și "Philacteries" (niste cubulețe pe care evreii le pun pe frunte și pe mînă în timpul rugăciunii de dimineață), tot de vînzare sunt?".
"Da, de vînzare" , zice omul.
"Iacă că eu vreau să le cumpăr. Încă puțin și băiatul meu ajunge la vîrsta la care va trece ceremonia religioasă (la 13 ani) și am să i le dau lui".
"Da?" , întreabă omu'. "Și lucrurile astea au să ajunga în Israel?" (O fi ințeles după accentul meu că nu sunt cetatean american).
"Da", răspund eu.
"Și băiatul dumneavostră le va folosi la Zidul Plîngerii dîn Ierusalim?", mai întreabă omul.
"Probabil", răspund .
Și să vezi minune . Omu' începe să plîngă. Deh, sînge de "ovrei păcătos".