Variațiuni pe aceiași temă

Consultant artistic “mia moglia”

Cum, n-ați auzit de cvartetul Melcea ? Nu se poate, această formație camerală are contract de exclusivitate cu o celebră casă de discuri, este câștigătoarea premiului mondial în 2001, concertează pentru BBC și este prima formație în rezidență la Filarmonica “George Enescu” ! O premieră în viața muzicală românească !
Așadar suficiente motive ca în sala Ateneului să fie lume câtă frunză, câtă iarbă. M-am amestecat și eu pe acolo, of, am răsuflat din rărunchi când am ocupat un loc, undeva în dreapta scenei. Cum eram așezat, puteam să le văd foarte bine pe prima și pe a doua vioară, două tinere să le pui la inimă, nu alta.
Să-nceapă muzica, striga toată ființa mea. Nu e puțin lucru să asculți Cvartetul nr. 1 opus 77 în Sol major de Joseph Haydn!
Prima vioară, bună instrumentistă, drăguță fată, interpretează cu o gestică decentă. A doua …, doamne… cum trage aerul în piept și își rotește brațele ! Asta n-ar fi nimic ! Tânăra Domniță se apleacă în față, se lasă pe spate, ridică instrumentul, se încruntă, închide ochii, apoi, în elanul ei dezlănțuit, parcă ar căuta vioara pe jos !
Scumpa! Neprețuita! Virtuoasa! Nu mai am ochi pentru nimeni și nimic din ceea ce se întâmplă pe scenă, în sală sau chiar în mintea mea. M-a subjugat total ! Deși sunetele se înlănțuie catastrofic, acrobațiile Domniei Sale sunt demne de un record.
În toate cele patru părți, Allegro moderat, Adagio, Menuette, Presto și Finala Presto, face aceiași risipă de energie. Aplauzele la finalul piesei nu sunt la înălțimea eforturilor Ei. Blonda, (chiar așa și este )simte, "trăiește" muzica !
La fel se întâmplă și în piesa lui Benjamin Britten, Cvartetul nr. 3 opus 94.
Urmează o pauză binemeritată și un scurt cocktail în holul Ateneului. Cel care tronează manifestarea parcă ne-ar spune: Doamnelor și domnilor, mâncare v-am dat, cu băutură v-am servit, vă rog dați dovadă de mai mult élan când aplaudați.
Și vine piesa de rezistență, Cvartetul opus 161 în Sol Major, D. 887 de Franz Schubert. Au fost acrobațiile pe care n-am cum să le descriu, ale de acum, celebrei instrumentiste de la Vioara a Doua. Și în final, aplaudacii s-au ridicat, au tropăit! de, se încălziseră bine la cocktail! Aș fi vrut să nu mă ridic, să nu aplaud, să nu îmi arăt entuziasmul! Acum 20 de ani, în aceiași sală a Ateneului, cu alți actori pe scenă, ar fi fost periculoasă o astfel de frondă! Acum nu s-ar fi întâmplat nimic dacă nu intram în turmă, doar că s-ar fi uitat la mine vecinii din stânga, din dreapta, din spate și ar fi spus, uite Prostul, degeaba calcă prin Ateneu!
Așa și este! Deși n-am priceput mare lucru, am înțeles totuși de ce o formație aparent rafinată a făcut loc unei acrobate. Păi fără Ea mai pupa cvartetul Melcea premiu, exclusivitate și rezidență la Ateneu ?! Nexam! Și cum o cheamă pe simpatica Blondă care e suficient să apară și I se fac plecăciuni, I se deschid ușile și etc., etc.? Piatra Prețioasă, evident, în traducerea mea!


Nicolae Aurelian Diaconescu