Pacatul iubirii

Anda avea 17 ani cand l-a cunoscut pe Vlad. El o placea din anul intai de liceu, dar era deja prieten cu Stela. Stela era prima femeie din viata lui. I se daruise total! Lui!…N-ar fi renuntat la ea pentru nimic in lume! Si totusi…a renuntat …Parintii ei au aflat de relatia lor si l-au chemat pe Vlad “la vorbitor”. S-au purtat civilizat cu el , totusi l-au amenintat,voalat, apoi vazand ca nu rezolva nimic, ii faceau Stelei zile fripte. De fapt nu mai era Stela pentru ei, ci “tarfa”, rusinea familiei. Dupa un an si ceva de conflicte, biata fata a fugit de acasa. Unde sa fuga decat la Vlad!?
Stia unde locuia, dar nu fusese nicidata la el. Vlad nu vorbea niciodata de famila lui. A sunat tremurand la sonerie si Vlad a raspuns. Purta un tricou ponosit si era somnoros. Il trezise din somn. Stela plangea ca un copil. I-a povestit cu lux de amanunte ultimul “scandal” de acasa. Nu se mai putea intoarce acolo…
Vlad , in ciuda aparentelor, avea un tata alcoolic si o mama cu mari probleme psihice. Traiau intr-o saracie lucie. Cu toate astea el intotdeauna era curat si ingrijit. Nimic nu trada situatia lui din familie. Stela , socata de emotiile de acasa si de curajul ei de a fugi, cand vazu din hol tot ce se putea vedea prin usile de la bucatarie, hol, baie, toate deschise, ramase fara grai. Plangea si se rezema de cuierul plin de haine de pe holul intunecat si nezugravit de cand Vlad era un tanc. Vlad ii spuse ca o primeste cu drag, dar acestea sunt conditiile. Era atat de rusinat, de parca acum abia, Anda il cunoastea cu adevarat. Cum numai pe el il avea alaturi in aceste clipe, i-a spus ca se duce acasa ca si cum nimic nu s-a intamplat, isi face bagajele si la miezul noptii sa o astepte in coltul strazii .
Mama lui Vlad auzise din dormitor toata discutia. Zacea ca de obicei in pat. Stela s-a mutat: n-avea de unde sa stie ca schimba un infern cu altul. Pentru ca asta a urmat. Mama lui Vlad ii facea viata la fel de mizerabila ca mama ei, poate ca si mai mizerabila, tatal lui Vlad era dezgustator cand era beat! Nu prea avusese ea ocazia sa cunsoasca betivi, doar unchiul ei mai tragea la masea , insa devenea doar vorbaret, vesel si larg la suflet. Nu facea urat niciodata!
Odata, cand Stela dormea si Vlad era la un unchi sa ia niste bani cu imprumut, Stela simti o mana calda sub bluza si mormai somnoroasa, crezand ca e Vlad. Tatal lui, o pandea la baie de mai multa vreme, dar inca mai credea ca i se paruse, ca e paranoica . Ii pipai sanii si cand isi apropie buzele de gatul ei, Stela sari ca arsa! Simti mirosul de bautura, Vlad nu bea defel…fara sa-l mai astepte pe Vlad, isi facu bagajele si se intoarse la ai ei. Au primit-o cu raceala , dar cel putin aici nu facea foamea si avea camera ei. Un infern mai confortabil.
Peste cateva ore, l-a sunat pe Vlad si i-a povestit tot ce s-a intamplat. Acesta inchise furios telefonul si se repezi la tatal lui, ii smulse paharul din mana si ii strivi nasul si arcada. Plin de sange, acesta plangea spunand ca s-a saturat de viata si-si pregati o funie groasa pe care o atarna in balcon, apoi aduse un scaun si…incepu sa planga. Era un ratat, la bautura nu putea renunta si il ruga pe Vlad sa-i poarte de grija mamei lui si sa-l ierte amandoi. Macar asa ii cruta pe ei de chin. Vlad l-a luat de mana si l-a asezat in pat. I-a spalat rana, hainele si s-a asezat istovit si ingandurat pe fotoliu. Era dupa miezul noptii deja…Cine l-o fi blestemat in halul asta? Mama lui fusese o femeie frumoasa si educata, cu o cariera frumoasa inaintea ei. Tatal ei la fel. Erau o familie ca toate familiile, cu ceva avere chiar, cu un viitor frumos. Toate asta pana cand….Pana cand mama lui veni intr-o zi acasa mai devreme si il gasi pe tatal lui cu o femeie mult mai tanara in pat. A iesit brusc din casa si au gasit-o dupa o ora, ratacind pe alei, cu ochii tulburi si obrajii zbariati cu ungiile. Nu plangea, vorbea intr-una cu cineva imaginar. La o luna era deja in tratament intensiv si tot asa, de atunci. Cand si cand era internata la spital pentru investigatii. Degeaba plangea acum tatal sau si ii cerea iertare. Nu mai avea cui sa ii ceara iertare, mama lui nu mai era de mult in trupul acela. Hoinarea prin neant, cautand poate inca sa inteleaga cine si cu ce a gresit. De la tragedie, a mai avut doua licariri de luciditate doar. Una a fost de Craciun, cand i-a spus lui Vlad ca il iubeste si ca ii pare rau ca e bolnava, ca ar fi vrut sa il ajute in viata. A doua a fost cand a venit preotul cu Boboteaza si mama lui a strigat de pe fotoliu: Nu e decat un pacatos in casa asta si ala e prea beat sa se poata spovedi!
De la tragedie, tatal lui nu gasise alt refugiul in fata remuscarilor decat bautura. Era treaz doar cateva minute, zece poate, cand se trezea dimineata. Uneori venea zgariat, cu parul ravasit, batut, de la mama lui din camera. De cateva ori avea slitul desfacut. Vlad in privea dezgustat cum se aseza pe scaunul de la bucatarie, isi aprindea o tigara si asculta la radio. Daca ar fi stiut ca a abuzat de mama lui, l-ar fi ucis ca pe un gandac! Dar nu stia, erau parintii lui si nu putea intra peste ei, in camera. Mama lui nu spunea niciodata nimic, asa ca nu putea decat sa fiarba in suc propriu cu banuielile lui cu tot.

Telefonul il smulse din amortire. Stela il anunta ca s-a terminat, oricat de mult l-ar iubi, viata a invins-o. Nu viata, viata mea, gandi Vlad! Daca aveam alti parinti, nu s-ar fi ajuns aici! Atunci a auzit-o pentru ultima oara. S-a mutat de la scoala. Cat de mult a iubit-o! Ce drept avea el sa o mai caute, dupa tot ce se intamplase?! Situatia lui familiala era de nesuportat, intr-adevar, cum sa fi suportat asemenea situatie Stela, care fusese o rasfatata, o fata de bani gata!? Asta ca asta, dar ce facuse tatal lui era o pecete pentru totdeauna pentru relatia lor!
Un an a incercat s-o uite…Uneori chiar nu se gandea la ea o zi intreaga! Cel mai mult il durea nu sa stie ca nu il iubeste! Ci ca a fost traumatizata de tatal ei. Ce-o fi simtit biata fata sa simta un batran betiv si libidinos ca vine peste ea in pat?!
De Anda s-a apropiat la ziua lui Nick. Nick atunci avea o alta prietena. Anda era una din invitate. Dansase cu el, povestisera, facusera glume toata seara. Vlad a condus-o pana la poarta si cand ea s-a intins sa-l pupe pe obraz, a cuprins-o in brate cu disperare si a inceput sa planga in bratele ei. I-a spus ce simte, cum ii e rusine cu familia lui, cum se simte fata de Stela, ca a trebuit sa plece inapoi la ai ei din cauza lipsei de confort de la el…Anda mai stia una-alta despre el, mai vorbeau cand si cand pe hol, la scoala sau la telefon. Dar acum, saraca fata nu mai stia ce sa creada! Apoi i-a povestit mai multe despre Stela, despre marsavia tatal lui…despre cauza bolii mamei lui…Se simtea umilit si descurajat. Oare va trebui sa poarte toata viata acest stigmat? Ce sa faca? Ce ar fi trebuit sa faca el cu viata lui sa nu mai fie urmarit de stigmatul familiei?!
- Nu, Vlad, tu esti un om deosebit, nu are importanta ca ai tai au alunecat pe toboganul vietii. Nu au fost asa, sunt convinsa, se vede dupa educatia ta aleasa, dupa ce fel de om esti tu. Oricui i se poate intampla o asemenea tragedie in viata si nu e nimic de ras. E de admirat cum te descurci singur, cat de bine inveti! De ce ti-ar fi rusine?!
Anda era dintr-o familie de oameni eruditi, fosti boieri, saraciti de comunisti. Mama ei era profesoara la liceul la care invatau amandoi. Cand, de ziua ei, a intrat in acea casa, s-a simtit strivit de atmosfera ei de antic, vechi. Parca intrase intr-un templu! Mobila grea de lemn arcuit, cu sculptura si geamuri de cristal, coloane de marmura in sufragerie, draperii grele de plus verde inchis, tablouri de valoare, carti legate in piele, da carti, cate carti valoroase avea Anda in biblioteca! A comparat in gand imaginile cu dezordinea si lipsa de gust ce tronau la el in casa. Toata seara a fost indispus si nu-i putea spune Andei de ce. Oare ar intelege? De ce nu se putea indragosti si el de o fata saraca, fata de care sa nu se simta atat de umilit? De fapt, mai era cineva din scoala in situatia lui?! Orice fata ar fi fost mai instarita decat el! Si se gandi atunci ca ceva nu e in ordine cu el. Se comporta ca un baiat educat, politicos, cu bun simt, era la fel de ingrijit ca cei mai instariti elevi din clasa, unchiul lui venea si ii cumpara haine, de doua trei ori pe an. Adevarat ca era o minune sa poti fi atat de bun la invatatura, cu situatia lui de acasa. El gatea, el isi ingrijea mama.
Apoi, la cateva zile dupa ziua Andei, s-au iubit pentru prima data ca doi nebuni. Ca infatisare mult mai stearsa decat Stela, dar avea ceva, o distinctie de om educat si sigur de el. Trasaturile ei regulate nu atrageau un barbat, dar Vlad ii iubea sufletul, era atat de blanda si buna.Avea o noblete in gesturi si cuvinte pe care Vlad n-o mai intalnise la nimeni altceva.
Spre deosebire de Stela, Anda stia toata situatia lui, il vizitase de mai multe ori si nu parea ingrozita, desi avea de ce…. Ii placea cum se cuibarea la pieptul lui. Il facea sa se simta puternic, sa se simta barbat, pentru prima data realiza ca de fapt asta e. Adolescenta se apropia de sfarsit, admiterea batea la usa. Invatase ca un nebun, realizand ca numai asta e sansa lui sa scape din conditia mizera de acasa.
Daca Stela a fost prima lui femeie, Anda era femeia vietii lui. Pentru ea ar fi fost in stare sa traga ca un caine, sa fie la inaltimea asteptarilor ei, sa-i poata asigura un trai ca cel de acasa, chiar daca nu ar fi putut avea niciodata atata bogatie acumulata de generatii, intr-o singura casa, macar un trai decenti-ar putea oferi. Intr-o seara, la plecare, Anda l-a cerut de barbat. La inceput a crezut ca e o gluma, dar Anda facuse deja planuri cum si unde sa stea cu el. Totul depindea de admitere. Stia ca mama ei ar fi tolerat mai bine prezenta lui in cazul in care ar fi fost si el student.
Ea a intrat la Filologie si el a intrat primul la Automatica. A fost prima mare realizare din viata lui! Seara a plans de fericire mai intai, apoi de supararare ca nu poate impartasi bucuria cu parintii lui. Le-ar fi fost egal, atata timp cat ii ingrijea….fireste, tatal sau s-a imbatat “de bucurie”. Atunci Vlad, a baut primul pahar de vin din viata lui. Biata maica-sa nici nu prea stia ce-i automatica si daca a dat in Bucuresti sau in alta parte. Intrase la Timisoara, unde singurul lui unchi, om cu stare si scaun la cap se oferise sa-l gazduiasca. A dat acolo pentru ca acasa n-ar fi avut nici o sansa sa invete. Anda a plans cand a aflat ca pleca la Timisoara, dar s-a bucurat pentru el. Avea si ea o verisoara acolo, asa ca urma sa-si faca drum prin oras. Si se vedeau cam la o luna, se iubeau ore in sir, pana la epuizare, cat se le ajunga pentru o luna! Anda economisea mereu bani sa-i aduca lui si sa plateasca gazda unde petreceau cateva ore de fericire.Era o femeie grasuta si inimoasa, mereu le facea fursecuri si cafea, care “intrau in pret” cum ii placea sa zica. Avea grija intotdeuana sa-i intrebe cand va fi “domnisoara batrana de onoare”. Le stia toata povestea si tinea atat de tare la ei ca uneori, cand nu era si ea la ananghie cu banii, la plecare le dadea banii inapoi.
In gara, cand o conducea la tren stateau nedezlipiti, imbratisati, sarutandu-se pana sa plece trenul, navetistii incepusera sa-i salute deja, zambind. Faceau parte din décor. Ei si gara. O astepta intotdeauna in gara cu un buchetel de flori, pe aceeasi banca verde, ultima de pe peron. Vinerea…
Tot gazda a ajutat-o cand a ramas insarcinata, desi i-a batut mai intai la cap sa se casatoreasca . Anda si-ar fi dorit atat de mult copilul lui Vlad…Tanti Flori, gazda lor, a ingrijit-o ca pe copilul ei doua zile. Plangeau amandoua de se scutura patul. Vlad se simtea singurul vinovat. A fost o decizie pripita, a ei, dar nici el, speriat , n-a avut taria sa infrunte situatia. Daca macar ar fi avut alta situatie, niste parinti normali…Daca ar fi avut curajul sa-i spuna sa-l lase, indiferent ce s-ar fi intamplat…. Avea tanti Flori un var medic ginecolog.
Au plans amandoi toata noaptea , se simteau ca doi criminali. El ii mangaia plangand pantecul si ii cerea iertare micutului . Exista in viata decizii ireversibile. Daca acum ar fi avut puterea sa dea timpul inapoi, n-ar mai fi acceptat pentru nimic in lume un avort. A doua zi s-au dus amandoi la biserica si s-au spovedit. La iesire au cumparat copiilor care cerseau, bomboane si prajituri.
Vlad era cel mai bun student din facultate, toti profesorii il asigurau ca va avea un viitor stralucit, dar nimeni nu stia ce-i insuflase atata putere si dorinta de a invata. Anda era mandra de el, dar nici ea nu era mai prejos, avand deja asigurat un post de preparator in facultate.
La terminarea facultatii, unul din profesorii care il simpatizau l-a ajutat sa obtina un post in Bucuresti. Visa deja sa cumpere un apartament, sa o ceara pe Anda de nevasta, desi il apuca groaza gandindu-se la parintii ei. Cum or sa accepte un ginere sarac si cu asemenea parinti?! Era intr-o duminica, Anda isi anuntase parintii ca il invitase pe Vlad la masa, dar nu le spusese pentru ce. Gatuit de emotie, dupa desert, o ruga pe mama Andei sa se aseze, isi aprinse o tigara, apoi le povesti viata lui. I se parea cinstit sa o faca. Parintii Andei pareau atat de impresionati incat parca a vazut o lacrima in coltul ochiului tatalui Andei. Apoi cererea in casatorie a schimbat brusc atitudinea lor, desi se straduiau sa nu arate. Anda care ii cunostea, banuia ce va urm, ceea ce s-a si ********intamplat. Dupa ce l-a condus pe Vlad, s-a intors in bucatarie sa o ajute pe mama ei. Aceasta spuse sec:
- Nu te poti casatori cu Vlad, oricat sunt de impresionata de situatia lui, nu ma pot lasa influentata. Am discutat si cu tatal tau. Iti vom obtine o bursa si vei pleca pentru un timp. Cariera ta e mai importanta, de maritat te poti marita oricand, dupa ce vei fi pe picioarele tale. Cu Vlad sau altcineva. Vei avea timp sa reflectezi, sa vezi daca pe el il vrei.
Era doar o strategie, cum sa le fie Vlad ginere! Peste trei luni Anda pleca in Franta cu o bursa de un an. Se lasase convinsa de mama ei care i-a promis ca la intoarcere va aranja totul pentru nunta. Ca sa o convinga , cumparase deja verighetele. Vlad, desi trist, se bucura pentru ea. Era poate mai bine, pana atunci isi va consolida si el pozitia cat de cat, sa poata avea un salariu onorabil. Isi scriau, vorbeau la telefon…De ziua lui i-a trimis prin cineva un lantisor cu o jumatate dintr-o inimioara si o poza in care Anda care purta la gat cealalta jumatate. O iubea, s-ar fi urcat in primul tren sa o vada macar o ora!
Dar, peste nici o luna, firma la care lucra, avand un contract de colaborare cu o firma canadiana, il anunta ca face parte din echipa care urma sa plece la specializare. Vestea veni ca un fulger. Desi ar fi trebuit sa sara in sus de bucurie, il speria. Anda! Ce va zice ea? La telefon, Anda primi vestea cu mare entuziasm, cum sa rateze Vlad o asemenea sansa?! Canada?Dar e grozav! De fapt se gandea ca asa parintii ei il vor aprecia mai mult si ca vor reusi sa-si cumpere o garsoniera, ceva. Si ea lucrase la negru intr-un restaurant, stransese ceva banuti….
Peste trei saptamani Vlad ii scria prima scrisoare din Canada. Postul era mai mult decat visase, avea biroul lui, calculatorul lui, era minunat totul, doar ca lipsea ea…cat o iubea!
Anda venea acasa fericita, plina de entuziasm si ganduri de viitor. Tot drumul cu trenul isi facuse planuri de nunta, banii pe care-i castigase ar fi ajuns de avans pentru o garsoniera, apoi Vlad va aduce bani pentru mobila…Privea din cand in cand la valiza galbuie, unde aranjata cu multa grija pusese rochia de mireasa. O cumparase de la un magazin dosnic, pe un pret de nimic. Era atat de eleganta, simpla si cu floricele discrete, micute, la decolteu si pe poale. Ii venea sa o probeze, pentru a nu stiu cata oara, acolo, in compartiment!
Vlad ii scria o scrisoare pe saptamana. Luni sau vineri primea intotdeauna o scrisoare de la el…pana cand…a trecut o saptamana, apoi alta…si o luna nu a mai primit nici o veste. Ii scria disperata la doua zile, de cateva ori a incercat sa-i dea telefon, dar nu raspandea nimeni. Si-a luat inima in dinti si chiar s-a dus la parintii lui. Nu stiau nimic de el, ultima data le trimisese bani acum trei luni si de atunci nimic.
A trecut un an asa. Cel mai greu din viata ei, macar daca ar sti ceva de el, orice, ca nu o mai vrea, ca s-a insurat…orice! Mama ei o consola ca poate e ocupat , poate ….si-i baga spinul in suflet: daca si-a gasit pe cineva, ce barbat sta singur atat vreme!? Desi respinse gandul, seara plangea si-l vedea in bratele alteia.
Nici o veste de la Vlad, parca il inghitise pamantul! Apoi si-a luat gandul de la el, ba chiar s-a enervat si si-a promis sa nu se mai gandeasca la el. Ea nu merita asa ceva. Macar o explicatie ar fi putut sa-i dea!
Peste cateva luni accepta invitatia unui vechi prieten si coleg de facultate., Nick. In doua luni era maritata, garsoniera avea, rochita de mireasa, verighete …Toti ai casei erau fericiti! Numai ea nu, facuse aceasta casatorie sa se razbune, pe el, pe viata, pe toti. Peste alt an a nascut o fetita si era iar fericita. Chair il iubea si pe Nick acum, era atat de bun cu ea si cu fetita. Nici nu-si putea dori altceva.
Parintii Andei locuiau in apropiere si se vizitau des. Adorau fetita si o scoteau aproape in fiecare zi la plimbare, o duceau si o aduceau de la gradinita. Apoi s-au mutat in casa matusii Andei, care ii ramasese ei mostenire. Era fericita, rasfatata de toti.
Intr-o zi, mama Andei fu luata de urgenta la spital. Verdictul doctorilor era clar: doua trei luni, atat mai putea trai, intr-un caz fericit. In fiecare zi se ducea sa-si vada mama care se topea vazand cu ochii. Era intr-o miercuri si ca de obicei, Anda se astepta s-o gaseasca pe mama ei motaind, tratamentul ii dadea somnolenta. De data asta insa era ridicata pe perna si plangea, tinand in mana o cutie. I-o intinse Andei spunandu-i doar atat: iarta-ma, Anda! Cutia era legata cu o funda albastra si cand Anda o deschise…erau zeci de scrisori, scrisori de la Vlad. Se ridica fara un cuvant si alerga plangand pe holurile lungi ale spitalului. Ajunsa acasa, se duse direct in dormitor si incepu sa citeasca. Vlad ii scrisese ca de obicei, in fiecare saptamana, ii era dor de ea si capatase o prelungire a contractului. O cerea de sotie si o chema la el.….apoi urma o pauza, dupa care intr-una din scrisori ii spunea de accident, de coma…. acum era bine , si-a revenit total, incepuse munca. Apoi altele si altele in care parea disperat ca nu ii raspunde si-i spunea ca merita macar o explicatie, chiar daca ea si-a gasit pe cineva…Ii scria ca-l intrebase si pe Nick de ea, dar acesta i-a spus ca nu stie nimic de ea.
Ultima scrisoare era datata 21 Decembrie, era si o felicitare, aflase ca s-a maritat, o iertase si nu-i dorea decat fericire. Se insurase si el.
Toata noaptea Anda a plans, de furie, de neputinta, de ura! O ura pe mama ei! Nu, adica acum ca mai avea atat de putin de trait n-o mai ura, dar cum putuse sa-i faca asa ceva!? Lui Nick nu i-a spus nimic, acesta credea ca plange pentru mama ei si nu stia cum s-o consoleze.
Trecusera cinci ani de la ultima lui scrisoare. De cate ori ii scrisese lui Vlad sa-i explice ! Dar ce mai era de reparat acum!? Asa ca arunca de fiecare data in soba scrisoarea, privind cum flacarile ardeau hartia, amintindu-si chipul lui, noptile lor de iubire, gara, florile, avortul….tanti Florica…
Era o zi de marti cand se intalni pe strada cu Stela si fiul ei. S-au oprit la o cafea, nu se vazusera de un car de ani, in copilarie erau chiar prietene. Au vorbit de Vlad, de anii de liceu..doar iubisera acelasi barbat…Apoi Anda i-a povestit cum mama ei ascunsese scrisorile… Stela ii spuse ca Vlad se stabilise in Canada, ca avea un baietel si o fetita si ii mergea bine. Din cand in cand ii trimitea cate o felicitare. Va veni peste doua luni in tara, dupa atatia ani, sa rezolve niste probleme cu actele. Amandoua l-ar fi revazut cu placere, a fost primul lor iubit…La plecare
Stela ii promise Andei ca-i va da de de stire cand Vlad va veni in tara.
Intr-o seara, pe la 7 se auzi soneria telefonului. Era Stela care o anunta ca Vlad e la ea in vizita si ca ar vrea sa o vada. O intreba daca vrea sa i-l dea la telefon. Cand i-a auzit vocea, Anda incepu sa tremure, un val de caldura i-a inundat tot corpul si nu mai stia ce sa zica…Dupa atata timp… Strangea receptorul de parca s-ar fi tinut de el sa nu cada intr-o prapastie. Nick era in delegatie, asa ca se puteau intalni a doua zi. La 4 la cofetaria lor preferata.
Toata noaptea se zvarcoli in cearsaf, oare cum arata Vlad? Oare o sa se poata stapani sa nu planga? Are vreun rost sa-i arate scrisorile? Ii va arata cat e de fericita sa-l revada?
La 4 se imbratisau la intrarea in cofetarie, nu-i pasa ca o vede cineva, in fond ea pe ea l-a iubit toata viata! Si-ar fi fost al ei daca….Atunci ii arata scrisorile. Au tacut, tinandu-se de mana, peste masa…Cum s-a putut intampla asa ceva? Si si-au dat seama ca in ciuda anilor care au trecut, se iubeau. Nimic nu s-a schimbat, ba mai mult, se iubeau altfel, mai matur, parca tragedia intamplarii ii lega si mai mult.
Au inchiriat o camera de hotel. Nu stiau ce va fi, nimeni nu stia, simteau nevoia sa stea imbratisati, ore in sir, ca pe vremuri. Prinsi in ghearele voluptatii, el a ezitat, intreband-o doar atat:
- N-o sa-ti para rau?
Atunci ea l-a incolacit cu bratele ei, spunandu-i in soapta:
- Esti singurul barbat pe care l-am iubit vreodata. Te iubesc ca si
cum nimic nu s-ar fi intamplat in toti acesti ani. Te voi iubi toata viata. Daca ar fi sa mor acum, in bratele tale , as face-o cu placere. Pentru o ora de iubire. Nimeni nu-mi poate lua o ora de iubire cu tine, nici Dumnezeu n-ar putea fi atat de crud cum a fost mama.
Au facut dragoste, fara sa le pese daca e moral sau nu, ca si cum dupa tot ce li s-a intamplat meritau asta. De parca fusesera tinuti in lanturile vietii pana atunci si au reusit, in sfarsit, sa se elibereze. Zburau, deasupra pacatului, deasupra lumii…Valul pasiunii coboara peste trupurile lor inalntuitite, de dor si disperare ca nu mai pot schimba nimic. Se simteau ca niste condamnati la viata, condamnati la moarte, condamnati…la neiubire. Era un amestec de disperare, pasiune, si iubire pura, deasaupra judecatii lumii, desupra rolurilor pe care si le asumasera in viata.
Dimineata, Nick o astepta in hol enervat. A trecut pe langa el spunadu-i doar atat:
- Esti un ticalos, mi-a spus Vlad ca ti-a telefonat si i-ai spus ca nu mai stiai nimic despre mine. Cum ai putut sa faci asta, sa fii atat de egoist? Sase luni n-am facut decat sa-ti povestesc cat l-am iubit, ai avut rabdare pana te-ai vazut insurat. Iti dai seama ca ai cladit totul pe o minciuna?
Nick ramase cu gura cascata, apoi se aseza pe fotoliu cu fruntea in maini. Stia de cu cine-si petrecuse Anda noaptea…
Era distrus, gelos si cazut in dizgratie. Ce-i de facut? Poate ca Anda nu l-a iubit niciodata pe el. Cand s-a mai linistit un pic, s-a asezat langa ea, calm, lucid.
- Stiu ca pe Vlad il iubesti. Poate ca am gresit, Anda, dar te iubeam, as fi facut orice pentru tine! Intelege, pentru numele lui Dumnezeu ca nu eu te-am despartit de Vlad! Poate ca Vlad nici nu mai e cel la care visezi tu, gandeste-te, au recut ani de atunci, v-ati maturizat, ce te face sa crezi ca acum ar fi totul la fel?
- Pentru ca a fost la fel! Nimic nu s-a schimbat, dupa
atatia ani!
- Nu vreau sa fiu rautacios, Anda, dar crezi ca dupa
ce va dati jos din pat, va fi la fel? E bucuria regasirii, inteleg, dar dupa? Dupa, crezi ca va mai fi la fel de frumos? Sa nu ma intelegi gresit, nu am de gand sa te retin in vreun fel, as face orice pentru tine, stiu ca tu nu ma iubesti, dar uite, sa ti-o dovesc, sa intelegi cat insemni tu pentru mine, iti redau libertatea.
- Libertatea? Esti patetic! Ce sa fac eu acum cu
libertatea? Libertatea de a...ce? A distruge viata unor copii? Asta numesti tu libertate, Nick?
- Lasa, copii vor creste si vor intelege. E mai bine
asa decat sa traiasa alaturi de niste parinti care nu se iubesc. Si, vom avea grija sa nu sufere. Crezi ca as putea trai alaturi de tine, crezi ca as putea sa mai fac dragoste cu tine, cand stiu ca tu te gandesti la Vlad? Gandeste-te, Anda, ca totusi am si eu mandria mea, orgoliul meu, oricat as fi de intelegator si rational. Du-te, chiar te rog sa te duci, nu-ti doresc asta, dar o sa vezi ca nimic n-o sa mai fie la fel. V-ati pus iubirea pe un piedestal, intr-o vitrina a sufletului si cand va e greu, va refugiati in fata lui. Viata e mai mult decat atat, stii bine. Cand visul va cobori in multime, cand va reveni in carne si oase in fata ta, vei vedea ca vraja isi pierde puterea si, treziti din betie va veti trezi fata in fata, doi straini care vor intampina aceleasi probleme ca oricare alt cuplu din lume. Nu ma intelege gresit. Nu ma simt in stare sa lupt cu o himera, pentru ca asta e Vlad pentru tine. Daca nu te duci la el, toata viata o sa tanjesti dupa “marea ta iubire”. Inteleg, e o iubire care nu s-a consumat si nu vei avea pace decat cand vei vedea cu ochii tai ce ramane cand himera se sparge in mii de cioburi. Asa, in sufletul tau, niciodata nu va mai fi loc pentru mine, cat timp Vlad va fi acolo. Du-te, te voi astepta un an. Stii foarte bine cat te iubesc, dar te vreau intreaga, Anda, nu fac acum pe gelosul, nu-ti port pica pentru noaptea trecuta. Doar ca nu sunt in stare sa lupt pentru o cauza pierduta. Mai bine schimb cauza.
Anda ramase muta, se astepta s-o certe, sa-i aduca vreo ofensa, dar nicidecum s-o inteleaga. Ba mai mult, s-o trimita in bratele lui. Stia c-o iubeste si se intelegeau de minune, e-adevarat...Si-l iubea pe Alex atat de mult, poate ca Vlad...oare cum o fi Vlad ca tata? Nick poate are dreptate, poate ca Vlad s-a schimbat si el in atata vreme, famila, Canada, poate ca nu mai e cel pe care-l stia ea. Si cat il cunostea, de fapt? Pe urma si ea se schimbase, maternitatea, casnicia, serviciul facusera din ea o femeie, nu mai era copilita din gara Timisoara. Poate ca Vlad era idealul de iubire si pentru ca a fost prima ei iubire, primul ei barbat. Adormi plangand, ca o vrabiutza cu aripa franta, cazuta din zbor pe cearsaful alb cu visul zdrobit de zidurile realitatii. Nick o privea, suferea pentru ea cum suferi pentru un copil care viseaza si stii ca n-ai dreptul sa-i furi visarea, chiar daca nimic nu va deveni realitate. O mangaie usor, cu duiosie, pe par, sa n-o trezeasca, isi lipi buzele pe deget intr-un sarut pe care-l aseza cu grija pe fruntea framantata a Andei. Cat de palida era! Oare unde calatoreste acum? Mintea i se-ntuneca pe data, jucandu-i feste: avea parca in fata ochilor imaginea Andei cu Vlad in brate, doua trupuri goale, pe un cearsaf la fel de alb, ca cel pe care dormea acum Anda. Il vedea pe Vlad deasupra Andei, parca strivind-o, ca pe o vrabiutza, cu greutatea lui. Il dadu la o parte si-i trase un pumn zdravan, umplandu-l de sange, care siroia pe cearsaful alb. Se scutura, nu, n-o sa lase gelozia sa-i intunece mintea! In fond si la urma urmei ce-ar fi facut el, daca ar fi fost in locul lui Vlad? Ar fi fost in stare sa lupte pentru o iubire? Prostii, cum sa lupti pentru iubire?!De fapt nu-i tot o lupta si acum,chiar acum, el nu se lupta pentru Anda? Pentru ca o iubeste? Se lupta cu gelozia, cu egoismul, cu orgoliul lui ranit, cu instinctul lui de conservare? Ce se va alege de el, fara Anda, fara Alex? Se va intoarce la parinti cu o valiza sau doua, cum a venit? Anda se intoarse in somn, intinzandu-si aripile pe cearsaful alb, imaculat si moale. Parca era asezata pe un catafalc, pe patul asta inalt, boieresc, pe care or fi dormit atatea generatii. Cat de palida e! gandi Nick, si avu senzatia de liman, de priveghi la catafalc. O pierduse...Ofta, gandindu-se ca i-a promis totusi sa o astepte un an. Ce-o sa faca el un an fara ea? Va astepta, ce altceva ar putea sa faca el cu viata lui? Pana acum nu realiza ca Anda e forta lui, vitaliatea lui, ca ea ii dadea taria sa suporte tot calvarul unei vieti. Ea... si Alex. Ar fi fost in stare sa paseasca si in infern cu ea, pentru ea! Dar acum, va pasi in gol, intr-o viata fara sens, de fapt tot un infern. Numai ca acum, nu stia daca la capatul infernului de un an, o va gasi pe ea....Iesi usor din camera. Se impiedica de masinuta lui Alex, metalica, un Viper rosu, i-l cumparase de Iepuras. Se tranti in fotoliu si planse, se abtinuse atatea ore, acum nu-l mai vedea nimeni. Strangea masinuta in brate si imaginatia iar ii juca iar un renghi derulandu-i secvente cu Alex care-l striga si el, sotul intelegator iesind demn pe usa, ca un actor desavarsit, pentru ca alt tatic trebuia sa intre in decor.
Peste noua luni Anda nastea o fetita. Rodul iubirii ei cu Vlad. Ii spusese lui Nick din luna a doua ca s-a decis sa pasteze copilul, dupa multe nopti de framntare si cosmaruri. Visa mereu copilul pe care il avortase demult, ciopartit, plin de sange, intr-o galeata de plastic, intocmai ca la spital. Mai intai aparea ciopartit, apoi parca se recompunea, ca intr-un film derulat invers, se ridica plin de rani si sange din galeata sa-i spuna cu ultima suflare: nu ma omori, mama!
Ii povestise lui Nick ce visa in ficare noapte, se zbatea in somn si se trezea plina de sudoare, cu figura omului ingrozit, care desi realizeaza ca s-a trezit in alta lume, nu poate iesi din cosmar. Nick o lua in brate si-o mangaia pana adormea iar.
Nu stia ce sa zica, nu stia ce vrea Anda, nici daca tinea legatura cu Vlad. Copilul aparuse ca din senin, ca o rasturnare spectaculoasa a situatiei. Un lucru era sigur, acesta era copilul Andei si daca Vlad nu se va angaja sa-l creasca, i-l va creste el.
Nascuse cu mare greutate, doctorul zicea ca a avut mare noroc fetita asta sa traiasa. Se nascuse vanata, spanzurata de cordonul ombilical. Acum era vioaie si mancacioasa. Luase bine in greutate si zambea in somn, ca un ingeras. Privind-o, Nick nu putu sa nu se gandeasca la Vlad. O admira acum pe Anda ca avusese curajul sa lase copilul asta. Ce frumos suna: “copil din flori”, oare cine o fi inventat termenul asta? Adica pentru a nu ofensa farama asta de viata i s-au atribuit parinti din florile lumii: maci, craiase, narcise, iasomii, liliac, trandafiri...O lacrima ii tremura in coltul ochiului si Anda i-o sterse cu duiosie. Anda se gandi cat de minunat e Nick, ce om sensibil si delicat! Ce amestec bizar de barbatie, demnitate si sensibiltate! Intr-adevar merita toata iubirea ei. Il iubea? Nu-l uitase pe Vlad nici o clipa, dar il vedea mult mai rece, mai sigur pe el, mai intransigent in viata si ca parinte. Era firesc, viata, dorinta de a-si depasi conditia l-au modelat astfel. Un singur lucru putea spune: ar fi mintit sa afirme ca pe Nick nu-l iubea. Acum, cand se uita la fetita ei cu atat duiosie, cand tinea fericit in brate fetita lui Vlad, cum sa nu-l iubeasca? Incepu sa planga si Nick aseza bebelusul in patut, apoi se aseza langa ea, pe marginea patului metalic, de spital, cu patura albastra si cersafuri uzate.
- Am gresit cu ceva? Am zis ceva ce nu trebuia sa zic?
- Nu, Nick, ia-ma in brate, te rog! Iti multumesc, esti atat de bun cu mine. Oare merit eu atata?
Ziua cea mare! Anda cobora cu grija treptele spitalului, abia astepta sa ajunga in sfarsit, dupa zece zile de spital, acasa! Nick o sustinea usor, inainte sa iasa din holul spitalului ii spuse zambind: la iesire te asteapta o surpriza.
Prin geamul de la camera de garda, asteptand medicul sa-i dea reteta, il vazu pe Vlad, rezemat de masina, inalt, pierdut. Tresari! Nu-si dorea sa-l vada, arata groaznic, obosita, epuizata. Ramasese si cu burtica pe deasupra! Nick o consolase ca e mai feminina asa decat scandura, ca inainte. Anda zambea si zicea: dar cum se face ca inainte imi ziceai ca arat perfect? Nick raspundea ca un strengar prins asupra boroboatei: perfectiunea e rece, acum esti sublima, feminitatea intruchipata! Si se puneau amandoi pe ras.
Se privi in oglinda de pe hol, la iesire, ce-i drept, nemachiata, dupa o nastere, arata totusi multumitor pentru o lauza cu fata stearsa, cum isi reprosa mereu. Anda nu era o femeie care sa-ti atraga privirea. Numai apropierea de ea te facea s-o iubesti. Si ea stia asta, facea mereu haz de necaz spunand ca o stersese mama ei prea des pe fata si ii luase culoarea. Ten palid, ochi caprui, par saten,drept si scurt, buze destul de slab pigmentate...

Ii temurau picioarele deja. Ce-o sa-i spuna lui Vlad? Ca i-a atarnat de un copil de constiinta fara sa-l intrebe nimic? Ce-o sa creada? Dar se uita la ingerasul din bratelei ei. Nu-i parea rau de nimic. Orice ar zice o lume intrega, orice ar gandi Vlad!
- Te astept la masina, zise Nick si-l saluta de la
distanta pe Vlad. Acesta se indrepta incurcat catre Anda care simtea ca e gata-gata sa se prabuseasca acolo, pe asfaltul cenusiu cu dungi albe din parcare.
- Ti-e rau, Anda? Vrei sa te asezi? Uite, stai pe
bancheta din spate. Am un suc in masina, vrei sa bei putin?
- Nu, N-am iesit afara de zece zile, si aerul asta tare
m-a ametit. Cum ai aflat?
- Mi-a spus Stela. Ea si Nick au spus ca trebuia sa
stiu. Si zicand asta se uita pentru prima oara atent la ingeras. Zambea in somn si visa ca sugea, tuguiase buzitele rosii morfolindu-si limba mica, rozalie intre ele, cu zgomot, ca un pisoias. Anda zambea, fericita.
- Are buzele tale, tenul tau, eu sunt spalacita, m-a
spalat mama prea des pe fata cand eram mica, zise Anda sa mai detensioneze un pic situatia. Iarta-ma ca am decis asa, dar n-am putut sa mai fac un avort. Nu te oblig cu nimic, nici nu ti-as fi spus. Cred ca Nick si Stela si-au bagat nasul unde nu le fierbe...
- Anda?! Nu spune asta! Cum ai putut sa te gandesti sa nu-mi spui? Numai ca nu inteleg, vrei sa divortez? Sotia mea stie ce s-a intamplat in ziua aia. Cand m-am dus acasa am simtit nevoia sa–i spun. Nu pot trai in minciuna. De ingerasul asta nu i-am spus inca, pentru ca nu stiu ce sa fac. Dar intelegatoare cum e, poate...E o femeie deosebita, Anda, cred ca va intelege.
- Nu, Vlad, lasa lucrurile asa cum sunt. Du-te la
familia ta. Acum regreti ce s-a intamplat in camera aia de hotel? E pacat ce-am facut noi? Copilul asta crezi ca s-a nascut din pacat?
- Personal, nu regret nici o clipa. Numai ca n-am vrut sa ranesc pe nimeni cu iubirea mea. Uite, pana si pe tine te-am ranit. Cum sa fie minunatia asta mica un pacat? Se uita la ghemotocul de viata din bratele Andei...
- Nuuu, mi-ai facut un dar minunat, Vlad! Si eu
regret doar atat: n-as fi vrut sa ranim pe nimeni. Si Nick e intr-adevar un om deosebit. Vrei s-o iei putin in brate? Si fara sa astepte raspunsul lui, i-o aseza in brate, cu grija, sa-i sprijine bine cap’sorul rotund, cu par rar, negru.
Vlad se simti la inceput stanjenit, apoi incet din strafundurile fiintei lui se revarsa o duiosie infinita. Nu-si va vedea fetita spunand primele cuvinte, nu-i va vedea primii dintisori, n-o va vedea facand primii pasi, nu-i va simti manuta stangace apucandu-i fata, obrazul, n-o va putea cara in spate, in patru labe, pe covor... O saruta usor, pe fruntea mica, incretita un pic de vreo pasare maiastra ce-i tulbura visul.
Anda ii facu cu mana lui Nick, era gata de plecare. Nick se apropie, nelinistit un pic si dadu mana cu Vlad, putin incurcat.
- Mergi cu noi acasa, Vlad?
- Imi pare rau, m-am invoit doar doua zile. Nu
puteam sa plec si a trebuit sa-i explic sefului meu motivul real al calatoriei. A inteles si mi-a dat doua zile. Peste doua ore si un sfert trebuie sa fiu in avion.
Anda ii lua copilul si i-l puse lui Nick in brate. Gestul il duru pe Vlad, care avu mai inatai implulsul sa-l retina, apoi ceda.
- Te rog sa ai grija de ele, Nick. Plec impacat ca fetele mele te au pe tine. Iti multumesc pentru tot. Nu-ti mai reprosa, ai procedat bine ca m-ai chemat. Si eu as fi facut la fel. Se mai uita o data la fetita si intreba cu sfiala.
- Pot sa stiu macar cum o cheama?
Anda tacea, vazand ca tace, ii raspuse Nick, impresionat de umilinta cu care intrebase Vlad.
- Laura. Andei i-a placut numele. E frumos,
nu-i asa?
- Da, e foarte frumos pentru o fata, intr-adevar.
Emotia il gatuia, nu va fi de fata nici la botez...
Dandu-si seama de chinul lui, Nick dadu mana cu el si se duse sa astepte in masina.
-Ma vei ierta vreodata, Vlad? Intreba Anda, uitandu-se pentru prima data acum in ochii lui Vlad, negri, mari, umbriti de confuzie.
-Ce sa iert, Anda? In dragoste nu trebuie sa-ti para rau niciodata. Numai ca intelege, mi-e atat de greu sa plec si sa va las aici...As vrea sa...

- Taci, lasa lucrurile asa cum sunt! Hai, du-te, poate ne suni, o s-o auzi pe asta mica la telefon, iti trimitem casete cu ea. Du-te si repara ce mai e de reparat in familia ta. Nu ne trimite bani, te rog, ne vom descurca.
- Bine, dar cum poti sa-mi ceri asa ceva? Doar e si
copilul meu!Trebuie sa il intretin si eu!
- Nu, Vlad, nu veau bani, dar, zise zambind, jucarii
poti sa ne trimiti cu duiumul, nu ne suparam.
- Pa, Anda si dadu sa o imbratiseze, apoi se abtinu.
Oare era cazul, dupa tot ce se intamplase? Ii saruta mana, apoi ii puse cealalta mana pe umar, imbarbatare desarta, de om invins, care renunta...Era evident ca Anda nu il vrea. Ramai cu bine, Anda!
Se arunca in masina si accelera rapid. Nu se simtea in stare sa conduca, ii tremurau picioarele. Abia acum il ajunsese emotia. Dupa primul colt trase pe dreapta, puse mainile pe volan si apoi capul. Tamplele ii zvacneau cu putere, urechile ii vajaiau. Din alta masina, se auzea o melodie, trimisa parca de ursitoare, ca o picatura ultima in paharul lui cu deznadejde si neputinta.: Tears in heaven...Laura! Avu o revelatie! Laura trebuia sa fie copilul lor, atunci, la Timisoara. Medicul le-a spus ca a fost fetita si la biserica, batrana candelareasa a zis ca trebuie sa dea copilului un nume, ca sa poata da de pomana. Si i-au spus Laura! Abia acum intelesese de ce Anda tacea cand el a intrebat de numele fetitei. Lua din geanta o pastiluta si o inghiti cu suc de portocale. Din cand in cand avea probleme cu inima. Apasa ambreajul, apoi acceleratia pana la fund si demara in tromba, incercand astfel sa se convinga pe sine ca si-a revenit. Scrasnitul rotilor pe astfalt avu efectul asteptat. Iesi din starea de deznadejde, direct in bulevardul aglomerat.
Tot drumul in avion se gandea la prichindeii de acasa. Cum sa le spuna ca au o sora? Cum sa-i spuna Valentinei ca are un copil cu Anda?
Valentina tacea. Nu parea socata, ci doar confuza. Trei zile s-a zvarcolit in pat, in somn. Intr-o seara,in pat, uitandu-se la Vlad, care statea cu spatele si ofta din cand in cand, tot treaz si el, ii spuse:
- Du-te, ia-o de sotie! E nedrept ce vi s-a
intamplat. Daca o iubesti, nu-ti face griji de mine. Stii ca m-am descurcat singura intotdeauna.
Vlad se intoarse deodata, speriat.
- Dar eu ...Valentina, tu crezi ca nu te iubesc? Cu
Anda e, e, e ca un zobor in doi care nu se terminase niciodata. E ca o rana care nu s-ar fi putut inchide. Faptul ca ne-am vazut a clarificat lucrurile. Ne pastrasem in suflet iubirea aia de adolsecenti, cand ne-am vazut am realizat ca adolescenti nu vom mai fi niciodata. A fost, daca poti intelege, un fel de cerc al iubirii care ramasese deschis. Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu ca va iubesc pe amandoua, adica da, de fapt , te iubesc, esti cel mai bun prieten al meu, dovada e faptul ca nu ti-am ascuns nimic, esti mama copiilor mei, esti sotia mea. Ma simt implinit si fericit cu tine! Pe Anda o iubesc asa cum imi iubesc adolescenta, amintirile, visele mele de atunci. I se parea ca nu e in stare sa gaseasca cele mai potrivite cuvinte si se enerva. Isi lua halatul pe el si iesi din camera. Trecu pe langa camera copiilor, usa era deschisa, lampa le lumina trupurile micute, Nini se strecurase iar in patul Alinei, ca de obicei, cu iepurasul in brate. Alina tinea o mana arcuita peste cap’sorul lui ciufulit si alta peste pantecul lui gol, cu nasturele desfacut. Se gandi atunci ca fetitele sunt formidabile! Alina desi atat de mica, se purta deja ca o mama cu Nini. O iubea pe Alina mai mult decat daca ar fi fost a lui! Alina stia ca are alt tata, dar nu pomenea niciodata de el. Ii saruta usor pe par si iesi tiptil pe usa. Valentina il privise in tot acest timp. Se simti incurcat si cobora treptele sa-si faca ceva de baut. Valentina ii lua paharul din mana si aduse o sticla de sampanie veche, pe care o tineau pentru evenimente speciale.
- Sa ne traiasca Laura! Ciocnira zgomotos si se
asezasera obositi de atata nesomn pe canapea. Le lipsea ceva, parca...Valentina aduse telefonul langa ei si-i ceru sa-i formeze numarul Andei.
- Vom sarbatori impreuna! E o ora potrivita la ei
acum, asa ca te rog sa ma lasi sa o felicit. Si pe urma imi imaginez ce-i in sufletul ei...se gandeste la tine, la noi. Sa-i spun ca totul e o.k. cu noi. E copilul tau, e ca si al meu, asa cum Alina e fiica ta, desi are alt tata. Nici tatal ei natural nu ar fi iubit-o atat de mult. Asa cum tu imi iubesti fetita, asa poti iubi si eu copilul tau, ca pe al meu. Dimineata mergem la cumparaturi! O sa luam multe jucarii si hainute! Ii sclipeau ochii ca atunci cand cumpara primele hainute pentru copiii lor.
Vlad forma numarul. Intentiona sa vorbeasca el
primul, sa nu se sperie Anda, dar renunta in ultimul moment si emotionat de tot ce traise in ultima vreme ii intinse Valentinei receptorul.
- Anda? Buna, sunt Valentina, sotia lui Vlad. Ne-am
simtit singuri, desfacusem o sticla de sampanie in cinstea Laurei. Sa ne traiasca, Anda, ce mult as vrea s-o vad! Vreau sa nu-mi porti pica si sa nu crezi ca sunt vreo zgripturoaica. Am inteles, imi pare rau pentru tot ce ati patit, Vlad a fost sincer si mi-a povestit tot. Si eu sunt impotriva avortului, asa ca bine ai facut ca ai nascut-o pe Laura! Dar se aude un gangurit sau mi se pare mie?
- Da, a luat-o Nick pe fetita, acum o schimba. Va
trimitem poze, daca vreti. Am facut duminca multe de tot.
- Chiar te rog, maine ne ducem sa cumparam
jucarii si hanute mici, mici de tot! Anda, stii ca avem doi copii, le-am spus ca mai au o sora , te-ar deranja sa venim s-o vedem pe Laura, la vara, in concediu? As vrea sa-si cunoasca si ei surioara.
- Sigur, avem sase camere! Va asteptam cu drag, ma
bucur ca nu esti suparata pe mine, de fapt sunt fericita! Mi-ai luat o piatra de pe inima, Valentina, multumesc. Mi-a spus Vlad ca esti o femeie deosebita , dar cred ca era modest. Si Nick este un om minunat, n-am cuvinte sa-ti spun cum o ingrijeste pe Laura! Multumesc, Valentina, m-ai linistit. N-am fost la mama la cimitir de la inmormantare, ma voi duce azi s-o iert, de dincolo de mormant si-a indreptat greseala. Stii, nu?
- Da, mi-a povestit Vlad, stai sa ti-l dau si pe el!
Pup-o pe aia mica din partea mea pe barbita, te rog. Aveti grija de voi.
- Multumesc, Valentina, sunt fericita ca l-ai
inteles pe Vlad. N-am vrut sa ranim pe nimeni.
Vlad lua receptorul si nu stia ce sa zica. Tacea, incurcat. Anda ii auzea respiratia grea in receptor.
- Vlad? Mai esti suparat pe mine? Vald, esti acolo?
- Da, sunt aici, cu o sotie minunata si astepatm sa se
faca dimineata mai repede sa mergem la cumparaturi. Sambata sunt reduceri mari peste tot. O aud pe Laura gangurind, nu se supara Nick ca stai la telefon? Saluta-l te rog din partea mea.
- Nick? Nu, stii, Vlad, cred ca suntem amandoi niste
oameni norocosi. Poate ca intamplarea asta ne-a apropiat si mai mult de familie. Mi-am dat seama cat il iubesc pe Nick numai dupa ce am avut-o pe Laura. Pana la ea, cred ca inca visam la tine. Acum ca stiu ce femeie minunata ai langa tine, sunt linistita si fericita pentru tine, pentru voi. Ei, va asteptam la vara?
- Cu siguranta, Anda, hai, te las sa te duci la aia
mica, pot sa te rog ceva?
- Sigur, ce?
- Iti trimit o camera video si multe casete. Imi
promiti sa o inregistrezi in fiecare luna? Mai ales de la botez as vrea o inregistrare.
- S-a facut! Numai sa-ti platesti singur posta, zise
Anda razand. Pa, Vlad, multumesc de telefon, m-am linistit. S-o ierti si tu pe mama, te rog.
- Am iertat-o, aprinde te rog o lumanare si pentru
mine cand te duci la cimitir. Pa, Anda.
Anda, desi inchisese telefonul, ramase pe ganduri. Il mai iubea pe Vlad? Cum? Pe cine iubea, de fapt?! Se uita la Nick, adormise cu Laura in brate. Se apropie de pat si-i sopti lui Nick ceva la ureche, ceva ce Nick isi dorea de mult sa auda.
Buimac, Nick intinse fericit bratele spre ea...
- Hai vino la mine, credeam ca n-o sa mai aud
niciodata cuvintele astea!

~ adria ~ iulie 2000~