Cu dragoste
Seria „Profesorii noștri „
iunie 2005

Sunt floarea
Ce mi-am deschis petalele
În dorința de a primi
Bucuria acestei lumi
Pe care la rândul meu
S-o împărtășesc oamenilor

Cumplită dezamăgire
Am fost răsplătită
Cu ploi acide
Ape nămoloase
Și mai ales copite de măgar
Primite
De la Profesorul meu
El se consideră mare artist
Poate chiar este!
De câte ori urcă pe scenă
Își arată Mușchii.

Cunoaște pe de rost
Sute de partituri
Le reproduce ... fără sentiment
Sau trăire
Aș fi vrut să-i fiu discipol
Dar poți să fii învățăcelul
Unui om care te umilește ?

Nu e mare Artist
Omul care nu e generos !
El nu cunoaște acest sentiment
Nici caracter nu are
Face tot timpul echilibristică
Precum un circar
Mă impresionează mersul lui
Pe sârmă
Dar nu mă emoționează

Spun și eu ca Bulgakov
Deși nu iubesc măsura capitală
Dacă vreodată acest om
Ar fi condamnat la moarte
Aș vrea să fiu de față ... în acea clipă....
Pentru a-i salva sufletul

Nicolae Aurelian Diaconescu