Cateodata imi imaginez ca lucrez in primarie. Nu stiu cum mai e acum la primarie, dar mie cuvantul imi aduce aminte de urmatoarele: copil de 3-4 ani, rochita roz cu patratele albe si iepuras in piept,doua codite ondulate de mama cu fierul. Praf mult, mult, praf placut care te facea sa stranuti cand il strabatea o raza de soare. Parchet negeluit, cu aschii sarite si alt praf ingramadit in colturi. Soare orbitor prin ferestrele fara perdele sau draperii. Multe, mii si mii de dosare inegale, cu foile iesite intr-o dezordine reconfortanta. Scaune tapisate cu verde, cu o tesatura groasa pe care o puteai zgarmana. Vopsea de ulei, tot verde, pana la jumatatea zidului. Incheiata cu dunga maro. Fuste peste genunchi si pantofi cu tocuri care bocaneau aproape in urechea ta. Ma duc la o tanti cu ochelari si in ochii ei ma vad pe mine. Rochita alba cu patratele roz, fiare facute de mama cu parul . In brate il am pe Bebe. Cateodata imi imaginez ca lucrez in primarie si port ochelari. Dar nici un copil nu vine la mine.


Cateodata imi imaginez ca e vara. Vara nu am fost nicodata trista. Am iubit si am fost iubita. Nu am avut indoieli. Nu mi-a fost niciodat rau vara si vara nu am muncit niciodata. Vara simteam curentul de pe autostrada in par, mi se uscau buzele de la praf si dormeam mereu in duba. Vara ma pot satura de verde si-mi pot imagina ca fiecare frunza e o salata. Vara nu ma doare sufletul dupa un sarut. vara nu plang dupa nimeni. Cateodata imi imaginez ca este vara si nu pot sa fiu trista. Dar port un pulover care imi impiedica inima sa bata.


Cateodata imi imaginez ca nu sunt singura. Ca ma voi uita in oglinda si nu ma voi mai vedea tot pe mine. Ca va fi acolo cineva care va zice nu, nu ai dreptate. Care ma va contrazice pana la lacrimi. Iar cand ma voi inneca in lacrimi, acel altcineva va rade. Si cateodata imi imaginez ca acel altcineva e una din persoanele care se prefac ca stiu sa rada. Si atunci ma prefac si eu ca stiu sa iubesc.


Cateodata imi imaginez ca am din nou un loc unde sa fiu eu. Unde este cel putin un gutui, cel putin o magazie de lemne si o pisica straina. Cel putin un peticel de pamant si o buturuga. Cel putin o fantana si cel putin un ochi de apa langa ea. In ochiul de apa se oglindeste cel putin pisica, si cel putin eu. Cateodata sper ca mi-am imaginat ca un astfel de loc a existat. Cateodata insa imi aduc aminte.

Cateodata cant frumos, frumos de tot. Dar cu fiecare nota pierd o bucata din mine. Daca incerc sa cant si cant urat, plang. Cateodata cred ca vreau sa ma pierd cu totul. Mai bine as fi cantec.


Cateodata imi amintesc cum mama m-a luat de mana si am fost la primarie la cununia unei prietene si eu am stat langa o tanti cu ochelari, ca sa fiu cuminte. Cateodata imi amintesc ca un baiat m-a luat de mana si m-a dus intr-un loc cu fantana si gutui si eu am stat langa ele, ca sa fiu cuminte. Cateodata imi amintesc ca un baiat m-a luat de mana si m-a urcat intr-o masina mare mare si m-a plimbat pe autostrazi, ca sa fiu cuminte. Si atunci sper ca voi canta din nou, ca voi vedea in oglinda pe alticineva, sper ca nu voi fi singura sau ca ma voi transforma in cantec. Dar port un pulover care imi impiedica inima sa bata si din cauza ca nu port si ochelari, ochii mei imi aduc numai necazuri.