poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-21 | | Înscris în bibliotecă de Erika Eugenia Keller Șoricelul zise vrabiei: − Surioara, cat imi esti de draga! Esti tot asa micuta ca si mine si de aceeasi culoare. De cate ori te vad coborand din pom dupa graunte, mi se pare ca sunt eu, cand mi-or creste aripioare. − N-or sa-ti creasca aripi niciodata! ii raspunse vrabia cu dispret. Eu nu sunt sora ta, si te rog sa nu-mi mai spui asa. Se prea poate sa fiu tot asa de micuta ca tine, sa mananc aceleasi graunte si sa am aceeasi culoare, dar nu uita ca eu zbor, cata vreme tu esti un biet soricel nevrednic. Pe noi nu ne leaga nimic, nu ne apropie macar. Si n-o sa fim alaturi niciodata! Morala: Am uitat sa va spun ca aceasta convorbire avea loc in stomacul unei pisici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate