Caravana trecea si cainii latrau.
Argatul spuse conducatorului de camile:
− Stapane, ingaduie-mi sa-i iau la goana.
− Lasa-i In pace, fatul meu, raspunse batranul Intelept. Cainii latra caravana trece!
Si cainii latrau mereu.
Inspaimatate de urletele lor, camilele se oprira, scuturandu-se, gata-gata sa-si rastoarne incarcaturile cu marfa.
− Aveai dreptate, fatul meu, zise mosneagul. De la inceput trebuia sa sfaramam dintii cainilor astora!
Cainii latra, caravana se opreste.
Ajutat de ucenic, batranul conducator lua la goana haita si o risipi, rasucind vanjos toiagul sau de corn.
Cu falcile insangerate, cainii se departara, latrand mereu, schelalaind din ce in ce mai slab, aproape miaunand, ca pisicile.
Si caravana porni din nou la drum, spre orizontul albastru.

Morala:
Cainii latra, caravana trece, dar tot a pierdut cateva ceasuri din drum.