Trec anii...trec mai repede sau mai incet...trecem shi noi cu ei...trec visuri...trec oameni...trec probleme...trece totul....
Shi in lumea asta efemera, ce rost mai avem noi, la fel de efemeri? Incercam sa cladim ceva care sa dureze, sperand ca o sa dureze, dar nu o face...
Cineva spunea deunazi ca am putea fi inlocuiti de roboti daca ar exista legi pentru tot...dar nu exista, shi ztunci ma intreb daca e mai bine asha, sau ar trebui sa ne para rau ca existam, ca exista tot ce ne inconjoara..mister...intrebari...necunoscute.
O ramura plina de boboci...frumosi,atat de puri, asteapta sa creasca shi sa devina cele mai frumoase flori care exista. par la fel, dar fiecare e atat de speciala, atat de diferita , fiecare in felul ei...
Le admiram,am vrea sa fim ca ele, ne dorim atat de mult, uneori....asta atunci cand intr-adevar le vedem..alteori nici macar nu shtim ce ne inconjoara, shi e pacat...
Ceea ce nu ne dam seama , este ca , intr-adevar suntem ca acele flori speciale, superbe....poate chiar mai frumoase shi mai diferite decat ele.....numai ca multi dintre noi ne-am pierdut puritatea...e pacat...dar, poate toate sunt facute dupa un rost, shi,cine shtie, poate, chiar eferemri,poate avem shi noi un rost bine determinat;de noi,sau altcineva, chiar altceva....intr-un final, poate ca nu e chiar atat de important.
Dar atunci, ce e important?....
Raspunsul e pe atat de simplu, pe cat de simpla e intrebarea :noi!