La marginea orașului trăiește o herghelie de centauri. Fabuloasele creaturi se pot observa lesne la asfințit, când căldura se calmează și prind curaj pentru a-și face, pașnic, plimbarea de seară intrând pe câte un bulevard. Spre dimineață, pe aceleași bulevarde se plimbă inorogi, la fel de pașnici. Animalele cu corn în frunte apar și ele tot la marginea orașului imediat ce se culcă centaurii și invadează arterele centrale, ca și aceștia. Psihologii de animale mitologice spun că e normal: centaurii și inorogii se respectă atât de mult încât nu vor să se suprapună în visele oamenilor. Centaurii au puternice instincte sinucigașe, după cum a descoperit dr. Almus Sletsinger, savant de ființe rare, cercetător al unei universități închipuite. De cealaltă parte, inorogii suferă de sindromul culorii roz, ei doar în vise roz apărând și doar în ale fetițelor cu pijamale roz care dorm în camere cu pereți roz, jucării roz și draperii roz. Dr. Sletsinger a studiat centaurii unsprezece ani și inorogii tot atât. Ulterior, reputatul savant a publicat un studiu de negăsit în care despică în patru atât viețile centaurilor cât și pe cele ale inorogilor. Lucrarea ar fi elogiată la nivel mondial dacă s-ar găsi. În ea se concluzionează că taciturnele ființe cu jumătate de corp uman își pun capăt vieții, înainte de a împlini treizeci de ani, de teama unei păsări de talie mică, cu penaj violet, care are proprietatea de a opri timpul, ori centaurii sunt unicele ființe care se tem de nemurire, ele îndreptându-se spre moarte cu bucurie, doar așa devenind legendare. De cealaltă parte, inorogii au suferit o mutație care i-a făcut monocolori, roz și atât, lucru care îi rușinează față de oameni, aceasta fiind cauza apariției lor pe străzi exclusiv la ore imposibile atunci când nu sunt plecați în visele roz ale fetițelor. Uneori, centaurii își dau întâlnire cu inorogii dincolo de ultima mahala a orașului, în răstimpul dintre crepuscul și trecerea câte unei comete. Dr. Sletsinger a scris și despre aceste întâlniri dar a uitat cele patru sute de pagini ale studiului într-un tomberon de reciclat minciuni, altfel ar fi luat Nobelul în mod sigur cu descoperirea sa, și anume că centaurii și inorogii nu sunt altceva decât oameni obișnuiți, cu suflete de artiști, neînțeleși și neadaptați care se tem de societate ca de o pasăre cu penaj violet și văd viitorul în orice altă culoare cu excepția rozului.