Ziua în care a dispărut și ultimul politician a căzut într-o joi. Era bătrân și se dusese natural în locul cu verdeață neinvidiat de nimeni dar asta a fost nimica toată. Înainte dispăruseră politicienii tineri, vânjoși și de carieră: corupții intraseră în pușcărie o eternitate, proștii manipulabili fuseseră pedepsiți să spele vase câte zile vor mai avea în cantine sordide din fundul pământului, cei inculți fuseseră înscriși la loc, cu șuturi în fund, în clasele mici iar cei mincinoși executați pe loc. Dintr-o dată, nu s-a mai simțit împuțiciune în aerul țării și nici ratare pe străzi. Legile au început să înflorească bogat și frumos mirositor ca mințile și inimile poporului, bugetul țării s-a rotunjit precum soarele cu banii corupției găsiți în bănci, pereți de vile, case de amante și hrube mai adânci decât disperarea, stresul național s-a refugiat în alte țări, mai neinspirate iar atotputernica frică și-a luat concediu fără plată pe termen nelimitat. Un zâmbet din hotar în hotar împodobea situația. Deci se putea și fără politicieni! Din muzeele de istorie au ieșit să dea o tură de fericire toți domnitorii neamului iar de pe statui au coborât să încingă hore mințile luminate, martirii, iluminații și iubitorii autentici de glie. Atunci, ca la un semn, cineva a propus să fie găsită și premiată cea mai frumoasă fată din țară și totul a fost luat de la început.