III

- Dragul meu, săptămâna viitoare voi lipsi trei zile, mergem cu clasa într-o excursie de adio prin câteva orașe, în care vom vizita câte ceva din obiectivele de mare valoare pentru cultura neamului.
- Trei zile?
- Da, vineri, sâmbătă și duminică, dar stai liniștit am rezolvat totul, am vorbit cu Mioara și a fost de acord să mă înlocuiască.
- Mioara? nu se poate!
- De ce, care-i problema?
- Chiar nu vezi niciuna? cum ar fi să-ți schimbe chiloții, într-o dimineață, Marcel?
- Dacă ar fi medic, n-ar fi nicio problemă, Mioara este medic, de douăzeci de ani a văzut bărbați goi de s-a săturat, eu cred că exagerezi, să chem o femeie străină? de fapt așa am vrut, am întrebat-o pe Mioara dacă nu are vreo asistentă dispusă pentru bani să facă asta și ea s-a oferit fără probleme, m-am bucurat, am încredere deplină, îi las cheile, îți las mâncare în frigider, nu va sta permanent, va veni de trei ori pe zi, te va schimba, îți va da să mănânci, îți va face și exercițiile, cred că este cea mai bună soluție.
- Se pare că nu prea am de ales, trebuie să trec și prin asta.
- De șapte luni e prima dată când lipsesc mai mult timp, Doamne ferește, nu se știe niciodată, e foarte bine că avem soluția la îndemână, Mioara și Marcel sunt oameni faini, Mioara ți-e dragă și ție, ai spus-o mereu.
- Tocmai! asta-i problema, o femeie necunoscută e altceva... dar... asta e, voi supraviețui.
- Mai ușor și mai bine decât crezi acum, vei vedea că va fi ok, sâmbătă dimineața vin la noi să-i arăt Mioarei detaliile activităților, Mioara-i atât de frumoasă!... tot spitalul e îndrăgostit de ea, în alte condiții mi-ar fi teamă să vă las singuri atâta vreme.
- Bine, bine, dar exhibiția nu este cea mai bună dovadă de iubire, este perversiune.
- Nu veți ști decât voi, așa că nu vei fi condamnat.
...- să-i spun că-n ultima vreme am senzații noi, pierdute acum șapte luni, un fior senzual ca la pubertate, mai bine mai aștept să se consolideze, de fapt să se confirme, continui cu exercițiile, s-ar putea să iasă ceva bun... dacă reușesc să-mi redobândesc reflexul sexual, controlul defecației și urinării vor veni de la sine, s-ar putea ca în vara asta să te pot iubi, femeie, când te voi ruga să mă dezbraci cu scop sexual, așa cum ai promis, voi fremăta ca acum trei ani, după vizitarea cimitirelor, tu plângeai, eu lăcrimând cu empatie și ascultându-te în tăcere deplină, cutremurat la destăinuirile tale: ,,- atunci nu vedeam pe nimeni, nu vedeam nici drumul, îmi venea să mă întind lângă el în sicriu, n-aveam ochi decât pentru chipul lui palid, cu echimoză laterală pe obrazul stâng, nu simțeam decât greutatea uriașă a tablei care l-a strivit, nu-mi puteam alunga din minte suferința atroce din ultimele lui clipe, cu jumătatea superioară a trupului sub cele opt mii de kilograme de oțel scăpate din macara, și cealaltă jumătate supusă unor ultime zvârcoliri, încercând, instinctiv, să se elibereze de povară, atât de greu am scăpat de imaginea asta și atât de puțin mi-am dorit să o redescopăr în cotloanele minții mele, încât nu știu cum voi trece peste clipele astea, nu știu cum voi supraviețui, o imagine nouă-mi vine în minte, inventată de propria mea minte, chipul lui pe o parte, strivit de tonele de oțel, cu disperarea întregii lumi în ochii lui verzi ca iarba, atât de rari la bărbați, dar atât de frumoși, încât păcatul morții lui îmi pare acum de o mie de ori amplificat prin pierderea luminii lor care a bucurat multe mii de alți ochi care i-au privit de departe sau mai de aproape, cald sau indiferent, cu bucurie sau cu pizmă, cu suferință sau cu extaz”, - vă priveați des în ochi voi doi, și acum îi vezi ochii - da, ne așezam la masă, pe două laturi apropiate, de obicei el pe capăt, eu având treabă la aragaz, în bucătărie, ne priveam în trecere, zăboveam tot mai mult sorbindu-ne din ochi, mă prindea de bărbie sărutându-mă delicat, cu atingeri abia simțite ale buzelor, încet, încet mă căuta, mă strivea, îmi căuta limba, eram aproape de extazul orgasmic, chiar am experimentat acest proces, sărutându-ne îmbrățișați până la final, dar finalul venea de obicei nesincronizat, doar la unul dintre noi, la el mai des, dar și la mine, eu rămânând împrăștiată pe câmpiile ochilor lui verzi, de dincolo de lume, - dar și ai tăi sunt parcă de pe Lună, în altă parte a universului n-am văzut ochi la fel, albastrul lor este atât de șters, de deschis, încât fixarea lor te îngheață, te fascinează iremediabil și definitiv, irizări variabile, sunt ca apele mărilor tropicale care nu pot ascunde albul nisipului scufundat, porți spre adâncuri înspăimântătoare, - știu și evit a-mi privi partenerul de discuție, uneori, când miza este supremă, - ce chestie! să-ți cunoști forța diabolică a ochilor, evitând privirea directă pentru protecția celuilalt! Fascinant!

Când am auzit cheia în ușa de la intrare, instinctiv mi-am băgat mâna în scutec să văd dacă-i ud și am scos de două ori aerul din profunzimea lui, cât mai dintre picioare, adulmecând să simt eventualul miros de fecale, liniștindu-mă într-o oarecare măsură, la gândul că supliciul schimbării lenjeriei intime va dura mai puțin. Eram pișat, deci oricum trebuia să fiu schimbat, dar totul avea să fie mai puțin stresant. A intrat zâmbitoare, elegantă, frumoasă, mirosind a parfum.
- Bună dimineața, a dormit bine copilașul? a-ntrebat relaxată, trecându-și, cu o semețire a capului, părul negru, buclat, în spate, aruncându-și pe pat, la picioare o sacoșă cu câteva lucruri.
- Bună dimineața, a dormit, dar acum are tahicardie.
- Chiar? De fapt așa pățesc copiii când merg la doctor, le bate inima mai repede, a zâmbit ea punându-mi mâna pe piept să-mi simtă bătăile inimii. Dar chiar îți bate! Hai că stăm cinci minute să te liniștești, și s-a așezat pe un scaun lângă masa cu accesorii, alegând pachetul cu șervețele umede, un scutec și o pereche de mănuși de unică folosință pe care le-a tras pe mâini pentru intervenție. Te-ai liniștit?
- Hai Mioara și fă-ți treaba, e bine că n-am avut și scaun, mă voi liniști după.
S-a apropiat de pat, a ridicat pătura aruncând-o pe partea opusă, a trecut și ea pe partea cealaltă aranjând-o cu grijă chiar la margine, spunând în timp ce revenea pe partea fără pătură:
- Ioane, chiar dacă seamănă cu o activitate erotică, nu este deloc, o să te curăț bine peste tot, voi folosi doar șervețele umede și prosoape de hârtie la final. Hai să vedem!
A desfăcut scaiul pampersului, crisparea mă lua în stăpânire, mi-a zâmbit scurt opintindu-se puțin când m-a întors pe-o parte, a băgat mâna sub șoldul stâng, folosindu-și brațul ca o pârghie în timpul cât trăgea scutecul folosit, l-a așezat pe cel uscat, apoi fără să mă întoarcă la loc m-a șters cu grijă pe fese și partea superioară a coapselor. M-a lăsat la loc pe spate trecând pe partea cealaltă cu un șervețel nou, după care mi-a poziționat scutecul, începând ștergerea zonei pubiene. Mi-a îndepărtat picioarele prinzându-le pe rând de gleznă și de sub genunchi, pentru a avea acces în zona cea mai expusă urinei din scutec, a procedat cu hotărâre, dar delicat, îi priveam tot mai mult mâinile sigure, în timp ce o îngrijorare creștea aproape imperceptibil, în mintea mea și pe buzele doctoriței:
- Iona! ce-i asta? tu ai erecție, ai mai avut după operație?
- Nu Mioara, dar am muncit mult să ajung la asta.
- Cum ai muncit?
- Respirator, dar mai ales mental, prin vizualizări și stimulări, o adaptare a unor proceduri yoga la situația mea.
- Îmi fac treaba până la capăt să văd ce se-ntâmplă, te sperie? S-ar putea să fi realizat o minune! Uau, dar chiar nu te joci! Ioane, vă prețuiesc pe amândoi, o fac în scop terapeutic, o iubesc pe Letiția ca pe sora mea, eu te stimulez până la capăt, calea deschisă trebuie bătătorită, consolidată, ești fenomenal!
Și-a pregătit cu mâna stângă câteva prosoape de hârtie, timp în care a redus frecvența mișcărilor, excitația mea era maximă și ejacularea a fost pe măsură, oprită în prosoapele pregătite. A aruncat hârtiile jos, lângă scutec, apoi a revenit la șervețelele umede, până a curățat totul. M-a împachetat în scutec, mi-a tras până mai sus de genunchi o pijama, lasându-se apoi dirijată de mine spunându-mi că vrea să vorbim, în timp ce mănânc.
- Mioara, sunt năucit la gândul că aș putea să-mi redobândesc, în scurt timp, senzațiile care-mi lipsesc cel mai mult, și voi avea din nou semnal pentru necesitățile fiziologice. Îmi cer iertare pentru situația creată, dar îți mulțumesc din inimă!
- Stai liniștit prietene, hai să mănânci și-ți spun ce vom face azi și în zilele următoare. Ieri când te-a curățat Letiția, nu ți s-a întâmplat nimic?
- Vizibil, nu, doar un fior abia simțit, pe care l-am sesizat de o vreme și care, pe mine m-a bucurat foarte mult, fiind confirmarea unei speranțe după șapte luni de muncă. Nu mănânci și tu?
- Nu, voi bea doar o cafea, îți fac și ție una?
- Nu, mulțumesc, voi mânca, însă extrem de puțin, doar puțină brânză, aș vrea să evit cât mai mult timp posibil să am scaun, dar voi intensifica la maximum exercițiile de yoga, îți dai seama ce-nseamnă pentru mine!
- Nu sunt de acord cu înfometarea ta, nu-ți face nicio problemă în ce mă privește, dar sunt întru totul de acord cu intensificarea exercițiilor și te voi ajuta, dacă-mi permiți.
- N-ai la ce să mă ajuți, nu mai fac exerciții complexe, deocamdată renunț, lucrez doar cu mintea, și exerciții pe care le pot face singur. În general mă descurc, doar o singură situație îmi pune probleme deosebite și ajutorul altei persoane îmi este aproape indispensabil.
- Uite cum facem, mergi la loc pe pat, lucrezi cât poți până la trei când mă întorc, îți dau ceva să mănânci, poate chiar în pat, apoi te primenesc și-ți mai fac o terapie erotică, o masturbare, cred că prezența mea are un efect puternic și ar fi păcat să nu folosim acest lucru. Ți-am spus acum pentru a păstra o anumită tensiune, fă-ți tu treaba ta, eu te ajut cu tot dragul, poate mascăm zona de lucru, vedem, deși cred că și energia dintre noi favorizează realizarea impulsurilor tale nervoase. Mă consider acum un instrument terapeutic eficient, într-un experiment excepțional! Chiar vreau să reușești! Am terminat aici, hai să te muți în pat! mi-a spus ducând în dormitor o caserolă cu saleuri, și un flacon cu apă, pe care le-a lăsat pe noptiera din dreapta, pentru orice eventualitate, fiind mult până la trei, dar azi mai merg la serviciu, apoi sâmbătă și duminică facem programul altfel, tu încarcă-ți bateriile, va fi bine!
...- incredibil, ce chestie!, dacă nu venea Mioara, cine știe cât mai dura până să mi se scoale, cred că frica mea de dinainte avea chiar această cauză, în subconștient, Letiția are ceva care mă inhibă, este atât de rutinată în aceste activități, încât a dispărut orice urmă de senzualitate, sunt ca la spital, cred că ea nici nu mai speră că s-ar putea schimba ceva cu mine, o face dintr-o obligație apărută cu o tentă de ușoară exaltare, care, asumată prin afirmațiile de la început, și-a pierdut, în timp, puterea. Dar suntem încă vii și abia aștept să-i văd reacția și dacă chiar mă va iubi, cum a spus în ziua ieșirii din spital, nu știu de ce dar am o teamă că această certitudine nouă a stării mele va determina o reacție negativă, ca răspuns imediat la surprinderea inițială. Oare cum să-i spunem? care din noi să o facă? trebuie să vorbesc asta cu Mioara... de fapt sunt nedrept cu Letiția, doar rutina îi provoacă ușoara apatie în relația noastră, e normal să te saturi de rahat și urină în șapte luni de zile, dacă nu mi s-ar fi sculat, nici Mioara nu ar fi reacționat la fel, mă spăla cu șervețele și pa... cine știe ce are și ea acasă, obișnuința ucide pasiunea, se știe, nu-i aduc nicio atingere, dar... să te trezești în mână cu un penis care-ți crește sub ochi... nu-i ceva obișnuit, are și ea rutina ei, din care, întâmplarea de azi, a extras-o, oferindu-i senzații noi. Mă întreb cum ar fi fost dacă venea o asistentă, așa cum avea de gând Letiția, oare reacționam, măcar parțial, la fel? Erecția, cred că ar fi apărut, dezvoltarea depindea, cred, de atitudinea femeii, care mai mult ca sigur trata totul profesional, cu teama de a nu-și depăși sarcinile de serviciu, chiar dacă totul se desfășura în afara programului de muncă. Mioara este o doamnă și o profesionistă desăvârșită, m-a ajutat să finalizez o etapă importantă a recuperării mele și nu am cuvinte să-i mulțumesc pentru asta.
...- e foarte inteligent Iona, puternic, tenace și îndrăgostit, trebuie să-l fac să-mi povestească despre ei, acum e momentul și avem și timp, suntem doar noi doi, sinceritatea lui va fi totală, ca răspuns la acțiunile mele, poate o voi cunoaște cu adevărat pe Leti după discuția noastră, voi da și eu cărțile pe față, ne vom lămuri, scumpa de Letiția! ce bucurie când va afla de succesul acestor trei zile, cât mă bucur pentru bucuria ei, sigur va reuși Iona, nu va trece mult și-și va controla vezica și colonul, dar picioarele... trebuie să muncească mult și asistat de specialiști, altfel... nu știu, zilele astea ne ocupăm de sex, suntem doar noi, orice prezență, chiar mânată de cele mai nobile intenții, ar fi stânjenitoare, cum i-aș putea spune Letiției - mă duc să-i fac o labă lui Iona, chiar așa, cum îi spunem că i-am făcut-o de mai multe ori, găsim noi momentul, poate nu-i spunem decât după ce constată singură și se bucură de penisul reînviat al lui Iona, și chiar are de ce să se bucure! Vedem noi, important e că s-a trezit!