Olimpiada Minunilor s-a ținut ultima oară într-o țară cu nume de lebădă. Participanții au fost cu toții născuți special pentru asta sau pur și simplu apăruți din neant peste noapte în circuri, menajerii, biserici, moschei, cercuri de sculptură, grădini luxuriante din insule de turtă dulce, dormitoare de poetese nemăritate, cabine de probă de pe plaje nudiste, ateliere de prințese, budoare de zâne și-n te miri ce alte garaje ale suprarealismului în carne și oase. Un atlet al minunilor din Jamaica a prezentat un câine care vorbea fluent greaca veche; o directoare de magie din Praga a participat cu un gulaș care nu se termina din castron niciodată. Un preot din Ecuador a adus mașina făcătoare de minuni, un Peugeot 403 din '58, care transforma în fete frumoase toate enoriașele pe care le ducea la slujba de duminică. Un dresor de libelule din Santa Catalina a prezentat libelula măritată cu un ciobănesc german, care nu-și certa soțul niciodată și bea bere cot la cot cu el, la Oktoberfest. O gospodină nepaleză a venit cu fratele ei mut care cânta divin canțonete italiene, un adolescent sirian a concurat cu bicicleta fără roți, un inginer chimist senegalez a făcut furori cu televizorul din care actorii ieșeau să plece acasă la sfârșitul filmelor iar un șofer de la C.I.A. a adus pantofii care mergeau invers. Atât publicul celor zece zile ale Olimpiadei cât și arbitrii erau în delir, dar încă nu văzuseră tot. În ultima zi de competiție, când nu se știa ce minune a cărui concurent va fi denumită Minunea Minunilor, a intrat în arenă un cuplu de sportivi minunați dintr-o țară cu nume de acadea care au lăsat lumea întreagă cu gura căscată: au aratat cea mai uluitoare minune, minunea-minunilor fără drept de apel, eroina Jocurilor Olimpice. O chema Milena și era fata lor.