Deși era un tip intuitiv, Lèf Tlà hotărî ca de data asta să nu se bazeze pe intuiție. Ochiul drept i se zbătuse, cum zicea străbunica lui, fără încetare timp de trei zile, ceea ce însemna, tot în opinia străbunicii, că era ceva de bine. Lèf Tlà considera că era un semn bun, mai ales că citise și într-o carte a lui Lùn Mès că "dacă ți se zbate un ochi, iar acela este cel din dreapta, cu siguranță trebuie să te aștepți că ceva bine se va întâmpla în viața ta, mai exact că lumina sinapselor va elimina surplusul de unghiuri atomico-marginale și va sistematiza plasma creată de umbra celulară, formând un miez simbolic de energie optimă coloristic". Da, își amintea clar paragraful acesta din cartea lui Lùn Mès, deschidea pagina a șaptea, precedat de întrebarea "Crezi că devii prea nostalgic dacă sinapsa ochiului drept o ia un pic razna printr-o mișcare de nestăpânit a zonei neuro-musculare?". Pus în fața soluției, Lèf Tlà trebuia să aleagă. Toți așteptau decizia lui și, cuprinși de o timidă euforie prenostalgică, țineau încrucișate sinapsele longitudinale ale degetelor, în speranța că fiecare va fi primul care va dobândi simțul de a citi gândurile. Citirea de gânduri ca citirea de gânduri, până la urmă doar cei aleși răspund chemării, dar ce trebuia să facă Lèf Tlà , care era rolul lui aici? Buun, hai să vă spun. Lèf Tlà trebuia să decizioneze care va fi prima literă a alfabetului pentru următorul an, ceea ce însemna că toate titlurile care vor fi create începând din ziua deciziei lui vor conține în primul cuvânt, chiar la deschidere, litera desemnată. Niciodată nu se întâmplase altfel, totul decursese fără dulcegării exagerate. Misiunea lui Lèf Tlà era atât de clară! Ùl Tìt era și el pregătit, de-abia aștepta provocarea viitorului.
Lèf Tlà își uni palmele, adunând sinapsele longitudinale și latitudinale în jurul polului de idei concave razelor floricole. Se auzi un murmur în mulțime, toți crezură că de încântare, dar Lèf Tlà îl percepu cu degetul mare, chiar între ligamentele constrictoare, ca pe un murmur complet de nostalgie acidă. Instantaneu îl năpădi un sentiment de regret că nu alesese calea intuiției, cu care nu dăduse greș niciodată, schimbă rapid culoarea unghiului de repliere a intonării ca să evite izbânda vocaleiconsoană și primi în ventricolul stâng unghiul calm al unui imn spasmatic din care extrase, intuitiv, momentul deschiderii carapacei mătăsoase a alfabetului: apăru litera "Ș". Lèf Tlà lăcrimă involuntar, lucru aproape neverosimil, deoarece compoziția chimică a lacrimei putea influența rezultatul. Litera "Ș" era o încurcătură plăsmuitoare, mai deținuse rolul de prima literă a alfabetului cu două mii de ani înainte, dar titlurile create atunci, în Epoca Fragilă, își pierdeau în intonație semnul critic al dualismului, ceea ce însemna deschiderea unui lung șir de încurcături care necesitau ani de cercetări pentru îndreptare. Lèf Tlà avu norocul intuitorului. Lacrima abia zărită șterse semnul diacritic al dualismului și astfel rămase litera "S", promotoarea sinapselor savanților. Se anunța un an bun!