poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-12-22 | |
Tanti Elvira sau Țai Elvira, născută Mazilu, era măritată cu Franț Lazăr, văr bun cu tata, iar cumnata ei era Nicuța Lazăr.
Mereu se certau, stăteau în două case aflate în aceeași curte, lângă Sediu. Mai târziu am aflat că tanti Elvira chiar fusese botezată de boierul din sat, la botez părinții ei primiseră cadou o șaretă. Era o femeie veselă, masivă, făloasă în felul ei și cu voce apăsată. Franț Lazăr, în schimb, era slab și mereu învăluit de un nor gros de fum, nu mi-l amintesc altfel decât mirosind a tutun, de altfel când a venit CAP-ul chiar cultivau tutun, pe care îl înșirau pe prispă in șiraguri la care lucrau zile in șir. Tutunul se usca la soare încet și aroma toată curtea. Tanti Nicuța era paralizată de la brâu în jos, din cauza unei poliomielite făcute când era mică, nu putea să meargă, mă duceam la ea s-o mai ajut, într-un fel mă intriga, mirosea ciudat în jurul ei, a aer închis, a tristețe, avea părul cenușiu. Într-o zi m-a rugat s-o pieptăn, am găsit un pieptene și îi netezeam părul lins, când o aud pe tanti Elvira de după gard: Dar și-o mai gătești atâta, și-i mireasî?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate