poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1586 .



Nerecunoaștere
proză [ ]
Trădarea (25)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2022-03-11  |     | 



Copilul mă privise preț de câteva secunde nesfârșite. Își stăpânise cel mai probabil un plâns dintre acelea prea puțin copilărești. Exact în intervalul în care eu dădusem o raită împrejurul timpului, ca unul ce mă găseam într-un prag. De undeva de departe, îmi urmăream cu privirea trupul, carnea rătăcită, milimetru cu milimetru desprinsă de fălci invizibile, în toate direcțiile azvârlită.

Își stăpânise plânsul și știe oricine cum se poate încrunta un bebelus! Cum mai zdruncină el resorturile firii, actele de izbeliște ale omului, cu puținul lor înțeles. Neiertător, m-a scrutat. Fără să se miște, mi-a dat la o parte înveliș cu înveliș, doar va găsi locul acela cunoscut Ce ți-e și cu oamenii ăștia, a articulat dânsul în nedeprinsul încă meșteșug al vorbitului. Cuvintele alea din increat care atât de bine se simt! Cu o sforțare supraomenească, mi-am adunat înaintea lui chipul ca în fața unui dumnezeu bănuit, mostra defragmentată pe care și oglinda fermecată cu greu ar fi recompus-o. A dat să mă știe, să mă recunoască.

A ales să mă lovească. Cu pumnii lui mici, uriași făcuți. Eram acolo în gloanțele loviturilor lui, eu, tatăl, neînstare să articulez, neînstare să mă opun. Prizonier al căștii ruginite. Al timpului scurt. Nestăpânindu-mi, cu lipsă de vlagă prea puțin soldățească, plânsul, marea amară ce scufunda viața. Și-am vrut din mine să ies să pot să mă reîntorc. La fiul meu: să mă recunoască, să mă primească.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!