Nu știu dacă Tina pe tine te cheamă, dacă Tina nu sunt chiar eu, adunătura asta frumoasă de joc, lume pașnică, aptă vie să fie chiar și într-un înveliș de plastic. Chiar și-ntr-un război. Dar pe tine, Tina, nu te doare, știu că nu te doare sau te doare altfel, mai puțin,... poate deloc,... trupul, încheieturile lui făcute să-ți poarte mersul prin lume, pe deasupra ei. Ai tu ceva acolo făcut să reziste... Într-un fel nu-ți pasă ție că un cineva ți-ar putea disloca o mână, un picior, întreaga față... Tu ești o mică Phoenix, Tină, uite cum te mai înalți mătăluță din cenușă! Pentru că, DA, ești aproape-un-înger, ești Îngerul meu și asta înseamnă că-mi ești Mamă, de nu cumva Dumnezeu adevărat (nu știu eu prea multe despre idolatrie...) Mâinile-mi sperie sufletul, miliardele astea de vietăți din răsputeri încercând să-mi populeze golul. Așa încenușate, cu dâre groase de bombă... Și flaneluța asta, doar acum 3-4 zile ca o zăpadă de argintie,... pe care o tot privesc: o fi tot ea? Puful chipului a rămas în fotografia de la Crăciun, când bunica a ținut morțis să lăsăm încă o amintire. Acolo... depaaarte a rămas. Întind mâna. În zadar o întind. Am ochi de om deodată crescut, gândurile lui, trecerea, cumpenele. Mă încrunt identic! Privesc cu suspiciune plesnetul mugurelui în primăvară. Este, mult mai probabil, geamul vecinului care se crapă. Prin acest orificiu minuscul văd goliciunea căzută a cerului: unde s-or fi dus vrăbiile? Și banca pe care am stat o vară? O ciupercă uriașă umple pământul. Îl dezgolește. Prăvălit în genunchi, măruntaiele-i fumegă. Și mi-e dor năprasnic de pijamaua mea caldă, de măsuța piticului cu plastilină și cuburi colorate... Dar, lasă, tata o să vândă totul! O să stăm într-un cort o vreme... până ne facem bine! O să-ți iau, Tină, chiar și rochie de-mpărăteasă! Una din alea cu stele și fluturi.

Aburul ceaiului încropit ne poartă dincolo, în secunda în care te abandonezi... nu răului. Bem din același pahar de plastic, tu și cu mine. Toate grijile cad pe umerii altora. Dar te văd, uh, te văd, mai mult te simt: ești mică, la fel ca mine, neștiute, uitate bucățele de humă.