-Oare cum se numește moțata aia mică de pe creangă, de cântă așa pițigăiat?
-Tocmai pe mine ți-ai găsit să mă întrebi? Doar știi că n-am putut niciodată în viața mea să recunosc păsările după felul în care cântă.
El s-a ridicat încruntat, împingând cu podul palmei în bastonul cam scurt pentru înălțimea lui. Și-a luat avânt pe cărare, fără să se uite în urmă, după ea. Cuiva i-ar fi părut destul de dezamăgit. Ea a tras aer adânc în piept, ca și când ar fi vrut să soarbă toată apa din fântâna din spatele băncii. Era una din primele zile în care vremea era mai blândă, cât să-și permită să iasă și ei mai departe de magazinul din colț.
-Moșule, așteaptă-mă, unde te grăbești așa?
L-a ajuns din urmă și l-a prins de braț. El, ușor zdruncinat, s-a oprit câteva secunde și după ce i-a dat o uitătură fioroasă, a lăsat un zâmbet să-i apară sub mustața prea lungă pentru gura lui și a continuat să meargă.
-Câte blocuri au construit nemernicii ăștia. Înainte, când mergeam în parc și mă uitam de jur-împrejur, erau numai stejari. Da acuma, moloz, moloz și iar moloz. Nu-i mai satură dracii, se mută toți aici să facă bani. Oare cât o costa un apartament în zona asta?
-Trebuie să fie scumpișor. Ia, uite, ce șoricel bucălat! Cum înfulecă el înghețată, mânca-l-ar mama. Uite cum s-a murdărit el pe tricouaș. Mai ții minte când a căzut Radu în lac, într-o duminică? Ne-am dus acasă tun. Mai era și frig afară. L-am ținut în cadă o oră, până i s-au încrețit degețelele. Ce l-am mai învelit, ce l-am mai cocoloșit în ziua aia. Am citit atunci povestea aia frumoasă, mai știi? Cu copilul care își dorea o vacă, să aibă mereu lapte de făcut unt și brânză? Cum îi zicea?
-„Singur pe lume”.
-Da, așa. Ce mult i-a plăcut lui Radu.
El bătea bastonul de gardul de pe marginea potecii, numărând etajele blocurilor. Își imagina cam câte etaje nu vede din cauza copacilor și le punea la număr și pe ele.
-Și-a doua zi l-am dus la înot. Când l-a aruncat instructorul în apă și i-a spus să dea din mâini, mai ții minte cât de tare s-a speriat? Mititelul...Ce instructor... da măcar a învățat să înoate. Ei, da ce-ai pățit?
-Nu pot să scot drăcia asta de baston din gard. S-a împotmolit.
-Trage mai tare. Stai așa că te ajut eu.
Ea și-a făcut fusta ghem cu mâna stângă, s-a aplecat, și, cu cealaltă mână, a împins ușor vârful bastonului într-o parte.
-Gata. A ieșit. Mama lui de baston. Ți-am zis eu să-l luăm pe celălalt. Nici nu pot să mă reazăm în el.
-Hai, ține-te de brațul meu. Așa...Aș mânca o înghețată. Vrei și tu una cu vanilie?
-Mă bucur că măcar atâta ți-ai amintit...ce înghețată îmi place. Hai, domnișoară. Fac eu cinste de data asta.