Nopțile au rareori un nume. De obicei ele trec neobservate, adică pline de vise și de sforăit. Dacă te gândești mai bine, noaptea e ca un cavaler medieval în armură ce nu vrea să-și arate chipul.
Nopțile sunt mai pline de stereotipuri decât orice rețea socială, doar că toate aceste stereotipuri rămân la stadiul de iluzie. Oricine și-a imaginat măcar o dată o noapte de "vis", doar că în timp ce procesul avea loc, subiectul era cât se poate de treaz.