Era o dată, că dacă n-ar fi nu s-ar mai nara, o persoană de vîrsta a treia de sex masculin și alta a cărei vîrstă n-o cunoaștem, dar cu abilități fizice normale, de gen feminin, așa cum din proprie inițiativă și în libertate deplină de opinie își aleseseră.
Fiecare (îi vom numi mai departe moșul și baba, doar pentru economia de spațiu tipografic și nicidecum peiorativ) avea în proprietate, după concepții mic-burgheze, două entități galinacee pe care le vom numi, din acealeași motive, cocoș și găină, cu alte cuvinte practicau pe scară limitată avicultura de supraviețuire. Cocoșul și găina nu aveau nimic împotrivă.
Găina făcea cîte două ouă pe zi, iar uneori, de zile onomastice de exemplu sau sărbători religioase cum ar fi Crăciunul, Iom Kipur sau Ramadanul, mai făcea și cîte un ou Kinder, iar cocoșul făcea mofturi, ceea ce îi conferea găinii un statut de mic producător în domeniu, aspect exploatat de babă și monitorizat îndeaproape de moș printre ulucile gardului. Baba mînca în fiecare zi ouă, sub formă de omletă, fierte (cu muștar de Tecuci) sau poșate, astfel că îi crescuse colesterolul (HDL) peste limita normală și avea și flatulențe în cascadă, aspect mai puțin agreabil, pe care moșul îl detesta.
Într-o zi, moșul n-a mai răbdat și i-a zis babei:
- După ce că te pîrțîi toată ziulica prin ogradă, mai mănînci și ouă ca în tîrgul lui Cremene (expresie arhaică al cărei înțeles îi scăpa, așa cum ne scapă și nouă). Nu fi chitroasă, dă-mi și mie un ou, că mor de poftă.
Baba nu i-a răspuns verbal, întrucît tocmai mesteca un gălbenuș, dar i-a arătat, sugestiv degetul mijlociu. După ce înghiți și ultima îmbucătură îi răspunse moșului:
- Stimate vecin cu vîrsta peste medie, educația nu-mi permite să vă adresez expresii peiorative și jignitoare dar, așa cum am învățat la cursurile de formare profesională postliceale, te consiliez și pe tine să-ți bați cocoșul, așa cum îmi bat și eu găina ca să se ouă.
Nici nu apucă să termine fraza, că la poarta babei se și înfățișă un cetățean îmbrăcat la costum și cravată și cu o geantă diplomat în mînă.
- Bună ziua! Sînt de la Protecția animalelor și avem o sesizare că dumneavoastră supuneți entitatea galinacee la rele tratamente. Plătiți imediat o amendă usturătoare sau îmi puneți în geantă un cofrag plin cu ouă nemarcate.
- Trebuie să negociem! Răspunse cu blîndețe și viclenie baba.
În urma negocierilor, baba a i-a dat un cofrag cu ouă inspectorului de la Protecția animalelor și i-a mai dat, contra cost, un kit de slăbire rapidă, pentru că, e important să spunem, baba era reprezentantul Herbalife în zonă.
În tot acest timp, moșul, nefiind adeptul violenței fizice, și-a dojenit cocoșul, mustrîndu-l cu expresii pe care hîrtia nu le poate suporta și nici urechile școlarilor care vor studia povestirea în clasele primare. Redăm aici doar cîteva, mai blînde, pe care le întîlnim și în folclorul local la unele etnii (muie, băga-mi-aș, tu-ți morții și răniții etc).
Cocoșul, evident afectat de acest tratament care i-a lăsat o traumă psihică temporară, a fugit în curtea babii, care era ocupată să mănînce un ou poșat și a convins găina să înființeze un sindicat galinaceu, urmînd să aducă și alți membri. Așadar, au plecat amîndoi în lumea largă, avînd un discurs antiguvernamental și antiprezidențial pregătit adhoc și memorat. Aveau în plan să ia la rînd toate curțile particulare dar și marile ferme avicole cum ar fi Crevedia, care era și mai aproape geografic vorbind, pentru că, nu-i așa? numărul contează. O amplă demonstrație în fața guvernului dar și a palatului prezidențial în care sute de mii de ouă să fie azvîrlite în semn de protest.
Dar toate aceste planuri se năruiră cînd pe drum, în praful uliței, cocoșul găsi un portofel pe care cineva neatent îl pierduse. Își aduseră aminte instantaneu de finalul cu pușcăriași al filmului cu BD și, în lumina acelor învățături, au cercetat să nu fie niciun polițist prin împrejurimi și au deschis portofelul pentru a-l cerceta cu atenție.
Găsiră patru bancnote de cîte un leu și una de cinci lei, trei chitanțe de utilități și două carduri emise de două bănci diferite, ale căror nume nu le putem dezvălui, atît știm că erau austriece. Unul dintre carduri, de la banca al cărei nume începe cu Reif era de salarii, celălalt, emis de banca al cărei nume începe cu BCR și era un card de cumpărături.
Cum nu aveau cunoștințe temeinice de contabilitate și nu știau ce să facă cu această mică avere, fiecare avînd păreri personale diferite privind balanța de venituri și cheltuieli și întocmirea unui buget sănătos, au căutat informații online și sfaturi de la cei mai tari finanțiști ai momentului. Guvernatorul băncii i-a sfătuit să investească moderat și să nu achiziționeze bunuri de larg consum decît de la producători interni și le-a sugerat o anumită marcă de vin, iar ministrul de finanțe le-a sugerat să depună banii într-un cont offshore. Cum răspunsurile nu i-a lămurit, au optat pînă la urmă, să împartă bunurile găsite, în mod judicios. Astfel, găina a obținut cele patru bancnote de un leu și portofelul, iar cocoșul, bancnota de cinci lei. Cardurile ar fi trebuit fost trase la sorți, dar găina, folosindu-și puterea de persuasiune, a forțat nota și l-a convins pe cocoș că ei i s-ar cuveni cardul de salarii cocoșul mulțumindu-se cu cel de cumpărături. Găina a păstrat și chitanțele, nu pentru că i-ar fi trebuit la ceva, doar din obișnuință.
Așadar, au renunțat temporar la acțiunea sindicală și s-au întors acasă, fiecare la companionul uman, adică găina la babă și cocoșul la moș.
Și așa tare s-a bucurat moșul cînd a văzut bancnota de cinci lei, că s-a și dus la magazinul mixt și a cumpărat o sticlă de săniuță pe datorie. Apoi, folosind cardul de cumpărături și-a achiziționat diverse articole de la televizor smart cu plasmă, pînă la combină frigorifică și ceas smart cu cuc.
A cumpărat și trei puicuțe adolescente de rasă tailandeză cu gît și picioare golașe care să-i țină companie cocoșului și au trăit fericiți. Au angajat-o și pe Iulia Albu ca antrenor personal și manager.
Despre babă nu putem spune prea multe. S-a dus la bancomat să scoată banii de pe card, însă acesta i-a afișat mesajul „fonduri insuficiente”. De necaz, a vrut să-și cumpere paracetamol de cei patru lei, însă deja găina îi pierduse la bursă, investind în fonduri mutuale .
Morala acestei povești, dacă există o morală desigur, ar fi că e bine să te bucuri cu puținul pe care îl ai, dar e mai sănătos să te bucuri de alte avantaje, chiar dacă nu le meriți.