-I-...-IV- Colonizarea altor planete și expansiunea spre alte sisteme solare au fost cele mai mari realizări ale umanității de până acum. Făcând asta s-au dezvoltat noi tehnologii, s-au făcut noi alianțe și continuă să se facă, s-au descoperit noi forme de viață, mă refer la insectnorazi desigur, care pot supraviețui în vid și nu în ultimul rând s-au rezolvat crize enorme. După ce am aflat „unde este toată lumea” și am avut parte de un prim conflict cu ei, am reușit să-i atragem de partea noastră rezolvându-le majoritatea problemelor genetice. Mai târziu, în aceeași nouă galaxie am aflat ce s-a-ntâmplat cu azur-sapienții și cu alte neamuri care au ajuns acolo înaintea noastră și în mare ne-am format o idee despre cum arată adevărata încercare, dar toate acestea aveau mari șanse de a nu avea ocazia să se întâmple. Cu secole în urmă, însuși Pământul a fost vizitat de ființe ostile, dar spre norocul nostru au existat și protectori, iar acum practic avem obligația să le călcăm pe urme și să fim la rândul nostru protectorii celor „mai mici și nesemnificativi” întrucât dreptul la viață este un drept fundamental pe care îl au toți, și desigur au dreptul să-și trăiască viața în libertate deplină, guvernați doar de propriile lor legi. Recent am redescoperit acele ființe ostile și am intrat din nou în conflict cu ele. Amenință cu distrugerea pe toți cei care se opun, și se pare că nu au uitat de noi. Au devenit mai puternici, dar și noi la fel, și știm că ni se vor alătura și alții în luptă. Avem nevoie disperată de o victorie, unii ar spune „Cu orice preț”, dar care ar putea fi acel preț? -I-...-IV-

-V- După ce un bătrân pe nume Argost a apărut în fața exploratorilor și a recunoscut că specia lui a intervenit în trecutul umanității, Aurora, Leona, Spencer, David și Daniel au decis că trebuie să facă la fel pentru Azur-sapienții Vastalieni, noii noștri prieteni, și să-i protejeze de invadatorii Galunieni care în trecut le-au distrus codul genetic făcând ca aceștia să depindă de reproducerea alternativă. Decenii la rând Vastalienii au avut nevoie de tehnologii de clonare pentru ca specia lor să nu dispară, dar și acelea au început să dea erori. Primul pas în stabilirea unei alianțe cu ei a fost făcut când problemele lor genetice au fost rezolvate, acum trebuie doar să menținem alianța pe care am reușit să o formăm, și putem doar spera, deocamdată, că și alții i se vor alătura. După ce am aflat cine sunt adversarii și ce pot face, am conceput și un plan de luptă. Planul constă în creșterea puterii noastre de atac prin adăugarea în alianță a lumilor cucerite de imperiul Galunan. Fiecare dintre aceste lumi are propriile grupări rebele, acestea vor profita de orice șansă pe care o pot avea pentru a scăpa de sub jugul Galunienilor, iar asta include și alierea cu noi. Tot ce trebuie să facem este să le arătăm că le putem ține piept asupritorilor, nimic ce nu poate fi făcut, iar apoi să le oferim șansa de a lupta împotriva inamicilor lor alăturându-ne rebeliunii. Ne așteptăm ca această tactică să scadă semnificativ numărul de soldați activi ai imperiului Galunan și în cel mult 20 de ani imperiul lor să se destrame de tot. Într-adevăr, este mai ușor de zis decât de făcut, un plan relativ simplu, dar trebuie alte planuri înaintea lui, de pildă cum vom contacta acești rebeli, cum vom obține încrederea lor, cum îi vom motiva și cum putem fi siguri că nu ne vor ataca și pe noi când vor avea ocazia, toate acestea gândindu-ne și la faptul că va trebui să repetăm acele experiențe iar și iar ... de cine știe câte ori. În acest context se ține o ședință cu toți conducătorii lumilor alianței.
Aceștia sunt următorii: (1)Felix, (2)Jeferson, (3)Ralph și (4)Duran, lideri ai coloniilor de pe (1)Io, (2)Europa, (3)Ganymede și (4)Callisto, cei mai mari sateliți naturali ai planetei Jupiter; (5)Igor, (6)Falco, (7)Shen și (8)Tetsuo, lideri ai coloniilor de pe (5)Titan, (6)Rhea, (7)Iapetus și (8)Dione, cei mai mari sateliți naturali ai planetei Saturn; (9)Darius, (10)Ioan, (11)Richard și (12)Hugo, liderii coloniilor de pe (9)Oberon, (10)Titania, (11)Umbriel și (12)Ariel, sateliți naturali ai planetei Uranus; (13)Yakim, liderul coloniei de pe (13)Triton, cea mai mare lună a lui Neptun; și nu în ultimul rând (14)Dimitri și (15)Erast, liderii de pe planeta pitică (14)Pluto și (15)Charon, cel mai mare satelit natural al său. Toți aceștia sunt din cadrul imperiului Pământului și apar ca holograme în jurul unei mese rotunde, la care stă și Lolong, liderul Vastalian, împreună cu alți lideri ai coloniilor de pe Terra Major.
Lolong: Salutări și numai bine, colegi conducători! Se pare că suntem destul de mulți, avem șanse mai mari de reușită dacă colaborăm.
Tetsuo: Bună și ție, Lolong san! Cred că vorbesc în numele tuturor când spun că suntem încântați că Vastal s-a alăturat alianței noastre galactice.
Hugo: Cu pericole ca invadatorii Galunieni, încă cred că suntem depășiți, deci, ce planuri aveți pentru remedierea situației?
Erast: Un plan simplu de realizat ca borșul bunicii Katiușa, ATACUL RUSESC!
Dimitri: Dacă în fiecare lume cucerită de Galunieni există grupări rebele, atunci ni se vor alătura de cum văd că asediem bazele militare ale liderilor invadatorilor din lumile lor, sărim peste politețuri în aceste circumstanțe.
Ioan: Cum, mai exact, plănuiți să facem asta, domnilor? Un atac direct asupra bazelor inamice dotate cu tehnologie superioară nouă trebuie plănuit mai bine de atât.
Falco: Totuși, planul are potențial. Dacă analizăm mai atent armura capturată a soldatului Galunian și integrăm acea tehnologie în Cavalerii Stelari, apoi trecem la producția lor în masă, sau cel puțin în serie mare, avem șanse de circa 65%, în medie, de a le ține piept Galunienilor, de a le câștiga nativilor lumilor cucerite încrederea și a obține ajutorul lor.
Shen: După aceea ce? Asta s-ar putea întâmpla într-o lume sau două, dar va fi la fel peste tot? Acesta este un scenariu ipotetic, nici de cum unul universal valabil.
Lolong: Cu asta vă pot ajuta eu. Știm care sunt ultimele civilizații cucerite de Galunieni, cu care luptă în prezent și care încă mai au tehnologia necesară pentru a ne ajuta în luptă. Pentru început trebuie să stabilim o alianță cu aceștia. Pe primul plan sunt vizați Baranienii, cei mai puternici inamici actuali ai Galunienilor. Imperiul Pământului și imperiul Baran sunt relativ la fel de puternice raportat la forța militară, dar ei au mai multă experiență în războiul împotriva Galunienilor.
Darius: Dacă în prezent Galunan luptă cu Baran și mai trebuie și să țină piept insurgenților, un atac din partea noastră îi va obliga să-și împartă armata în trei, bine gândit, dar încă nu este suficient. Desigur, trebuie să mai discutăm asta și cu Baranienii, să atacăm pe fronturi diferite, dar mai întâi trebuie să-i câștigăm de partea noastră.
Încrezător în puterea sa de convingere, Spencer se oferă să negocieze cu Baranienii termenii alierii armatelor lor și formarea unei flote galactice de asediu din două armate, dar intervine Ralph și-i taie elanul cu totul spunând că nu este destul de bine pregătit pentru așa ceva.
Spencer: Super, deci, unde trebuie să mă duc? Sunt sigur că va fi floare la ureche, dacă Daniel a reușit, pot și eu!
Ralph: Nein nein nein! Încă nu ești pregătit pentru așa ceva, lasă asta în seama profesioniștilor!
Spencer: Dar pentru asta ne-ați antrenat! Trebuie să ne ocupăm noi de aceste negocieri, voi aveți treburi mai importante de făcut ... nu?
Ralph: Ja und nein, dar nu uita că Daniel a avut nevoie de două luni de zile în vremuri de pace pentru a stabili o alianță cu Vastal, de asta mă ocup chiar eu!
De-odată holograma lui Ralph dispare de la masa de ședințe, este clar pentru toată lumea că se îndreaptă spre Uluur, planeta-capitală a imperiului Baran. Ceilalți lideri îi urmează exemplul și pleacă rând pe rând în locații diferite, pentru a discuta cu cei interesați de formarea și creșterea alianței, mai ales dacă scopul ei este protecția tuturor lumilor din componența acesteia. Dintre toți cei 5 exploratori din generația secundară doar Spencer se declară nemulțumit de rezultatele ședinței cu liderii alianței, toți ceilalți s-au împăcat cu ideea și au început să-și facă modificări în construcția Cavalerilor lor Stelari, pentru a fi pregătiți de luptă. Sunt antrenați și pentru a fi soldați, printre altele.
Spencer: Nu pot să cred că nu au încredere în noi! Chiar ne tratează ca pe niște copii!
Leona: Pe bune, Spencer?! Chiar vrei să ne toci nervii cu nemulțumirile tale? Mă așteptam la asta din partea lui David.
David: Ține-ți gura închisă, cârcotașo!
Leona: Vezi la ce mă refer?
Spencer: Să nu pierdem din vedere că s-ar prea putea să fie nevoiți să lupte pentru a câștiga încrederea lor, să ridice mâna acela dintre voi care-mi poate spune concret care dintre acei lideri cu nasul pe sus are pregătire militară la nivelul nostru!
Fiecare lucrează la părți diferite ale Cavalerilor lor, Leona își verifică noile funcții ale vizorului, David instalează o nouă armă în pieptul armurii și mută camera de legătură și intrarea în armură spre spatele acesteia, Daniel lucrează la o armă din elemente modulare pe care să o folosească pentru atacuri pe distanțe lungi, iar Aurora lucrează la niște îmbunătățiri pentru sistemele de reparare a daunelor vehiculelor și vindecarea rănilor oamenilor, ea preferă rolul de suport pe câmpul de luptă. Toți se concentrează mai mult pe proiectele lor, dar tot au auzit ce avea Spencer de zis, și fiecare a ridicat mâna prin deschizăturile din armuri prin care au intrat, dar nu au zis nimic, doar au ridicat mâna că știu răspunsul.
Spencer: Dacă vreți să spuneți „Niciunul”, lăsați-le jos!
Toți lasă mâinile jos și se întorc la muncă.
Spencer: Acum vedeți unde vreau să ajung?
David: Stai liniștit, Spens-băiete! Știu ei ce fac ... cred.
Daniel: Poate că niște modificări la sistemele Cavalerului tău te-ar mai face să uiți de asta. Știm cu toții că vrei să arăți ce poți într-o negociere, dar asta vine și în sprijinul nostru, dacă suntem prezenți cu toții în același loc este mai ușor să ne dăm seama ce voia să zică Argost prin „victorie obținută în mod dezonorant”.
Leona: Pentru început, vom câștiga bătălia, mai contează ceva?
Aurora: Aparent, contează pentru ceilalți. Suntem o civilizație de nivel 2, pentru numele Domnului, trebuie să încetăm să ne gândim la majoritatea lucrurilor triviale pe care le-am acceptat până acum.
David: Nu m-am prins de poantă, dragă!
Aurora: Mă gândesc, poate ... cumva ... e posibil ca Argost să se fi gândit la faptul că am fi dispuși să sacrificăm una dintre armate sau mai mulți indivizi din fiecare pentru a obține victoria.
David: Mi-aș fi dorit să ne fi dat măcar un indiciu, adică vezi viitorul cu scopul de a-l schimba, nu-i așa?
Daniel: Nu tot timpul, prietene. De multe ori ceea ce vezi este inevitabil, la fel cum noi experimentăm un fenomen numit „deja vu”, dar pentru un clar văzător ca Argost și cei din specia sa este mult mai pregnant.
Leona: Probabil nu el controlează când vede în viitor, poate viziunile i se arată singure, iar el nu poate decât să încerce să le schimbe. Mai mult de atât, poate nu vede chiar tot ce trebuie să știe pentru a schimba ceva.
Spencer: Personal nu știu și nu-mi pasă! Discutați voi teorii mai departe, oricum nu schimbă nimic, poate doar amână inevitabilul. Eu mă duc undeva să mă liniștesc puțin, se pare că munca nu merge așa cum credeați voi, am terminat tot ce aveam de făcut și încă mă roade invidia.
Spencer își activează armura corporală din nano-boți, pornește motoarele Cavalerului său și își ia zborul spre o destinație necunoscută, dar pe care ceilalți o pot intui.
Leona: Mda, ar cam trebui să mă grăbesc și eu, în două ore am o întâlnire.
Daniel: Ce coincidență, în două ore avem întâlnire și noi, eu și Aurora, poate o facem întâlnire dublă, ce zici?
Leona: Sună bine. Aș putea să ți-o răpesc puțin pe draga ta Aurora? Avem de discutat puțin ca între fete.
Daniel: Câtă vreme nu vă mai certați pentru cine știe ce farsă sau altceva, mi îmi convine, oricum termin aici în 5 minute și mă duc să fac un duș, o să mai am de lucru, dar las pe mai târziu, tot ce mai am de făcut este să testez drăcovenia asta.
David: Stai puțin, stați mă, stați așa! Voi mă lăsați singur aici?
Leona: Da. Singur ți-ai ales proiectul ăsta.
Aurora și Leona părăsesc laboratorul și se îndreaptă spre camera Leonei discutând pe drum despre cum ar trebui să se poarte la o întâlnire.
Leona: Știi, dragă Aurora, cu toate că nu am fost chiar cele mai bune prietene în copilărie, iar eu mă luam de tine mai mereu, acum am nevoie să mă ajuți cu niște sfaturi.
Aurora: Fără alte șotii, te rog! M-am săturat de farsele tale, de observații răutăcioase și, în general, de tot ce-mi faci ca să te simți tu mai bine!
Leona: Recunosc, comportamentul meu nu este tocmai adecvat unei „tinere domnișoare”, acestea fiind zise, ajută-mă să fac o primă impresie bună, iar eu voi înceta să te mai necăjesc.
Aurora: Vrei sfaturi de la mine?! Cum de nu te-ai gândit să o suni pe mama ta pentru așa ceva? În plus ai mai zis tu că o să te maturizezi și o să încetezi cu farsele la adresa mea, clar nu o să încetezi acum, deci mie ce altceva îmi iese din afacerea asta?
Leona: Tu erai „la îndemână”, mama este mai mereu ocupată și nu cred că este o idee tocmai bună să-i întreb pe băieți ce le place lor la o fată, în special pe frații mei mai mari și mai imaturi, sau pe David. Stai liniștită, nu rămân datoare prea mult, știi doar că îmi place să scap repede de datorii.
Mai cu o vorbă, mai cu alta, cele două fete ajung în camera Leonei. În timp ce mai discută și alte subiecte, Aurora verifică garderoba prietenei sale pentru a se asigura că are ce să îmbrace la întâlnire și că are și cosmetice pentru a arăta „de vis”.
Leona: Nu aș vrea să par cârcotașă, dar aș prefera mai degrabă să am parte de prima întâlnire pe câmpul de luptă, să vedem fiecare ce poate celălalt, înțelegi? Dacă ne putem încrede unul în altul.
Aurora: Dragostea este un câmp de luptă în sine, draga mea, iar tu ești complet nepregătită.
Leona: Cum adică?!
Aurora: Nu ai nimic de îmbrăcat, nu ai machiaje, nu ai parfumuri.
Leona: Ce tot zici acolo? Am destule haine pentru o săptămână, și după ce fac un duș nu o să mai am nevoie de machiaje, iar parfumul pe care îl am este destul, miros de flori de cireș, preferatul meu.
Aurora: Of of, dragă, ești sigură că ești fată?
Leona: Ultima dată când am verificat...
Aurora: Era o întrebare retorică, dragă, simplitatea este pentru băieți, fetele au nevoie de mult mai mult. Uite cum facem, îți împrumut eu câte ceva, ca semn al prieteniei mele, iar tu trebuie doar să ai încredere în mine. Pentru început fă un duș, eu mă duc până în camera mea, fac și eu unul și după aceea ne pregătim împreună, ce zici?
Leona: Bine, dar dacă întârziem va fi doar vina ta.
Aurora: Va fi cam greu să ne încadrăm în timp, dar nu imposibil.
După 10 minute, Aurora se întoarce din camera ei cu niște haine, o trusă de cosmetice și un parfum foarte puternic. Leona o aștepta purtând doar un halat de baie, știa că va trebui să îmbrace hainele pe care i le-a adus Aurora, deci a așteptat.
Aurora: Uite, îmbracă-te cu astea!
Aurora i-a adus o pereche de pantofi de piele neagră cu toc înalt, o pereche de ștrampi, o cămașă albă, o fustă scurtă neagră și un sacou negru. După ce a îmbrăcat toate acele haine, Leona nu se simțea tocmai comod, dar Aurora a convins-o că este normal să pună aparențele mai presus de confort și a început să o machieze.
Leona: Astea mă cam strâng, sigur nu ai ceva mai mare dacă tot insiști să facem cum zici tu?
Aurora: Stai liniștită, dragă, arăți minunat, iar asta este extrem de important la prima întâlnire. Crede-mă, o să se merite totul, puțin disconfort nu a omorât pe nimeni, acum nu te mai mișca, trebuie să te aranjez!
Aurora a trecut direct la machierea prietenei sale, mult fond de ten, ruj roșu, rimel și tot restul, inclusiv un semn din naștere fals pentru a arăta că nu-i chiar așa de perfectă, la fel cum obișnuiau doamnele din înalta societate nu demult. S-a machiat și ea după aceea, dar nu la fel de mult, și a început să o dea pe Leona cu parfum de lavandă, cam exagerat, și pe ea cu ceva mai puțin, iar când a terminat toată treaba, Leona arăta cam ca o păpușă de porțelan scoasă din cutie, în timp ce ea arăta decent.
Aurora: Gata, acum arăți de milioane.
Leona: Dar tu?
Aurora: Eu am avut parte de prima întâlnire, nu mai am nevoie de astea, le poți păstra dacă vrei, acum lipsește doar un mic amănunt, cu ce vei merge la întâlnire?
Leona: Cred că am să folosesc mașina mamei, arată bine, este rapidă, consumă puțin, nu face zgomot și tot restul. Ne-am înțeles că ne întâlnim la restaurant, nu că o să vină el după mine, ăsta este un clișeu cam des întâlnit.
Aurora: Fii serioasă, dragă! Cu salarul tău îți permiți să închiriezi o mașină mai bună de atât și mai frumoasă, cu șofer personal pentru o noapte, adică fix cât îți trebuie, sună chiar acum la compania de închirieri, ar fi frumos să ajungem cu cel puțin 3-5 minute mai devreme la restaurant în caz că trebuie să retușăm ceva.
Leona: Nu crezi că este cam exagerat? E prima întâlnire, nu o defilare de modă luxoasă.
Aurora: Prima este cea mai importantă, și trebuie să fie de neuitat! Acum că m-am ocupat eu de ea, va fi.
Leona a comandat o mașină, a urcat în ea împreună cu Aurora și au pornit spre locația programată. Nu au reușit să ajungă mai devreme, dar au ajuns la timp, iar Daniel și Sorin, prietenul Leonei, erau deja acolo. Când au ajuns la masă, cei 2 băieți au reacționat puțin cam ciudat la aspectul Leonei.
Sorin: Văleu, Doamne! Credeam că am întâlnire cu o fată, nu cu o păpușă de porțelan!
Daniel: Fetelor, ce s-a întâmplat? Nu v-a spus nimeni că mai puțin e mai bine?
Leona: Ce tot ziceți acolo? Am făcut tot ce mi-a zis ... Stai puțin!
Leona aruncă o privire răutăcioasă spre Aurora și își amintește că aceasta a promis nu demult că o să i-o plătească pentru toate răutățile și farsele făcute vreodată. Aurora s-a așezat deja la masă și aștepta să comande ceva, dar savura și micul spectacol de dinaintea cinei, iar Leona trebuia să se așeze și ea și să se poarte normal până la sfârșitul evenimentului, nu ar vrea să pară și mai ridicolă decât a plănuit draga sa prietenă prefăcută.
Sorin: Ce s-a întâmplat cu tine, Leona, nu e ce credeam că voi vedea la tine! De când ești atât de obsedată de aparențe?
Leona: Voiam doar să arăt bine la prima mea întâlnire, voiam să fie una de neuitat.
Sorin: Cu siguranță nu voi uita asta!
Daniel și Aurora se ridică puțin de la masă și ies puțin în curtea din spate a restaurantului.
Daniel: Ne scuzați, o clipă, eu și prietena mea am vrea să luăm puțin aer, revenim în câteva clipe.
Ajunși afară, cei doi au început să discute despre ce se întâmplă de fapt.
Aurora: Ce se întâmplă, Dani dragule? De ce nu am putea discuta înăuntru?
Daniel: Știu că tu ești responsabilă pentru asta, Aurora, ce vrei să arăți?
Aurora: Nimic ce tu nu știi deja, dragule, nu mă așteptam ca situația să decurgă chiar în felul acesta, adică mă așteptam ca Sorin să creadă că Leona este îndrăgostită mai mult de ea decât de el, dar nu mă așteptam să i-o spună în față.
Daniel: Deci așa „i-o plătești”? Distrugându-i prima întâlnire? Mă dezamăgești.
Aurora: Ia-o tu cum vrei, dar după tot ce mi-a făcut în toți acești ani merita să simtă și ea ce am simțit eu! Era singurul domeniu în care nu avea experiență, deci am profitat de asta cum ar fi făcut și ea.
Când s-au întors înăuntru, Sorin a plecat deja și Leona se pregătea să plece și ea, dar dintr-o dată s-a auzit o explozie destul de puternică și o alarmă, este clar că a început războiul. Din nou a venit momentul să se gândească la ce le-a zis Argost, dar și la teoriile lor, pentru că ar putea fi la fel de bine victime la fel ca mulți alții. Până la luptă, însă, Aurora trebuia să se confrunte și cu vinovăția.
Leona: Ce să vezi, chiar mi-ai făcut-o!
Aurora: Ce? Ce am făcut?
În urma acelei explozii pe care au auzit-o, cei 3 exploratori și-au activat de la distanță armurile nano-mecanice și Cavalerii Stelari, acestea au ajuns la ei în câteva secunde, chiar în timp ce vorbeau. A mai rămas doar să urce în ele și să plece la război, dar nu înainte de câteva explicații ale Leonei care trebuiau să o pună pe Aurora și mai mult pe gânduri și să o afunde și mai mult în vinovăție.
Leona: Nu face pe neștiutoarea cu mine, domnișorică! Ai plănuit să mă faci să arăt ridicol ca tu să ai parte de revanșa pentru toate farsele din trecut, dar chiar nu aveai și alte idei? Chiar trebuia să-mi distrugi prima întâlnire din viața mea?
Aurora: Nu mă voi simții vinovată pentru asta, tu ai fi făcut la fel, singura diferență între noi două la acest capitol este că tu ai fost în misiune când eu aveam parte de ea.
Daniel: Concentrați-vă, fetelor, o să rezolvați asta mai târziu, acum să ne asigurăm că Spencer este pregătit și David a pornit deja spre câmpul de luptă.
Nimeni nu a mai stat pe gânduri, și-au pus armurile nano-mecanice și au urcat în Cavalerii lor, după aceea au pornit spre punctul de întâlnire. Ajunși acolo, cei 5 exploratori au realizat că ei chiar mai au multe de învățat. Imperiul Galunian a fost aproape îngenunchiat, toate lumile cucerite au fost eliberate, toți acei noi conducători s-au alăturat alianței și toți au pornit spre Kavak, planeta-capitală a imperiului Galunian.
David: Ce s-a-ntâmplat aici? Am ratat toată „distracția”?
Yakim: Vi s-a spus, puștilor, mai aveți multe de învățat. Ăsta nu e primul meu rodeo, dacă mă înțelegeți.
Spencer: Cum ați făcut asta? Cum de am pierdut toată acțiunea?
Yakim: Pe scurt, rebelii erau mai disperați decât am anticipat, mulți dintre ei au fost dispuși chiar să moară pentru ceilalți, la ordinul nostru, dar nu am permis asta. În această poveste sunt tot felul de implicații de tot soiul: culturale, religioase și tot așa. Oricum, ne erau mai de folos în viață și s-au adunat tot mai mulți și mai mulți și mai mulți până când nici chiar Galunienii nu mai făceau față. Tot ce a mai rămas din imperiul lor jegos este Galun-Prime, planeta lor de origine, Kavak, capitala lor, și lumile colonizate.
Daniel: Deci asta înseamnă că am câștigat?
David: Galunienii se retrag, lumile cucerite sunt libere și independente, aș zice că da, da am câștigat.
Yakim: Amatorilor, normal că nu am câștigat! Cel puțin nu încă! Dușmanul e încă viu și se poate întoarce, trebuie să-i stârpim pe toți!
Nu de mult, de pe Terra Major au fost colectați toți insectnorazii în nave transportoare imense. Mii de nave au fost umplute până la refuz de acele abominații și trimise în spațiu, se pare că Alianța a găsit o întrebuințare pentru ele: au programat sistemele navelor să se prăbușească pe fiecare dintre lumile imperiului Galunan și să elibereze gângăniile din stază, dezlănțuindu-le asupra lor. Cei 5 exploratori nu au mai putut decât să stea și să privească, viziunea lui Argost s-a adeverit, acum nu mai pot decât să spere că cei nevinovați vor găsi o cale de a supraviețui.
Erast: Cele mai bune lupte sunt cele câștigate, Dos Vidania, copii (la revedere)!
Toți soldații au plecat spre casele lor, unii dintre ei nu și-au mai văzut familiile de ani buni, mai ales rebelii, iar cei 5 exploratori s-au adunat în nava lor, Exploratorul Odiseu, împreună cu Sorin și câțiva soldați Vastalieni. Din moment ce nu se mai poate face nimic în privința insectnorazilor și a Galunienilor nevinovați, Aurora și Leona decid că trebuie să-și schimbe atitudinea, să fie mai mature și să renunțe la farse copilărești și la răzbunări, pentru că ele se simt vinovate pentru acest dezastru. Fiecare consideră că ar fi ajuns mai devreme și ar fi putut măcar discuta cu liderii alianței să renunțe la această tactică și să dea o șansă unora dintre Galunieni, dacă nu s-ar fi certat la restaurant. S-a confirmat că Sorin a fost chemat să asiste un grup de rebeli în timp ce se retrăgeau, de aceea a plecat mai devreme, deci Aurora a decis că va rezolva lucrurile între Leona și el.
Aurora: Îmi pare rău că s-a ajuns la asta, draga mea Leona, o să discut eu cu el, dacă vrei, o să îndrept lucrurile între voi, acum știm că nu a plecat pentru că nu era interesat de tine.
Leona: Și mie îmi pare rău pentru toate farsele și răutățile din trecut, poate chiar meritam una ca asta, dar eu am ales să nu fiu fata tipică ce așteaptă un cavaler în armură strălucitoare pe un cal alb, să îl caut eu, dacă trebuie să fac eu primul pas, să nu fiu ca o bunicuță de pe vremuri și să mă las condusă de „reguli nescrise” dubioase, să nu fiu prințesica tipică ce trebuie salvată, și te batjocoream tocmai pentru că tu asta ai ales, ai fost opusul meu în această privință, deci diferită de mine. Consideram că cei diferiți de mine nu contează atât de mult pentru mine și nu conta că se simt rău câtă vreme eu mă simțeam bine, chiar îmi pare rău pentru asta, a fost foarte imatur din partea mea să-i judec pe cei care nu sunt ca mine.
Aurora: După ce ai văzut masacrul acesta, chiar te înțeleg.
Aurora s-a îndreptat spre Sorin, care era singur în armurăria navei și a început să-i explice tot ce s-a întâmplat la întâlnirea lui cu Leona.
Aurora: Ce mai zi, nu-i așa? Atâția morți, atâtea vieți distruse!
Sorin: Într-adevăr, nu meritau toți să moară, dar era, într-un fel, inevitabil.
Aurora: Chiar așa, dar ăsta nu e singurul motiv pentru care am venit la tine, vreau să știi că eu am sabotat întâlnirea Leonei cu tine, eram supărată pe ea. Vezi tu, noi nu eram chiar cele mai bune prietene mai demult, ea mereu îmi făcea tot felul de farse și ...
Sorin: Și trebuia să „i-o plătești” cumva, nu-i așa?
Aurora: Știu că nu este tocmai cea mai matură decizie, dar în acel moment nu îmi păsa deloc.
Sorin: Stai liniștită, draga mea, nu-ți port pică pentru asta, și sigur nici ea, cel puțin acum îți respectă spiritul rebel, sunt sigur de asta.
Timpul s-a scurs repede, Daniel și Aurora au făcut nunta, urmați de Sorin și Leona, după aceea fiecare explorator pe rând. Vremea a trecut și mai mult și cei 5 exploratori au ajuns de au povestit nepoților lor prin ce au trecut, iar insectnorazii care au devorat tot ce au prins în lumile fostului imperiu Galunan au murit în cele din urmă de foame, planetele rămânând pustii. Alianța a împărțit acele planete între membrii ei și au format noi legături unii cu alții, continuând să formeze tot mai multe. Se pare că încă nu am evoluat destul pentru a fi considerați demni de statutul de „Civilizație galactică”, și nu doar datorită tehnologiei. -V-

Sfârșit.