Capitolul 34.



Rena şi Syrinx îl transportară cu grijă în navă, în cabinetul medical, pentru îngrijirile de rigoare. Neînţelegând nimic din cele petrecute, Rena abandonă orice încercare de a pricepe totuşi ceva şi se ocupă cu maximă seriozitate de Als... În ciuda rănilor multiple, Als era teafăr, în afara oricărui pericol...?!
Rena, medic profesionist, singură, îl îngriji, îl bandajă, îl „conectă” perfuziilor, asistată doar de Syrinx, întreaga acţiune medicală neluându-i mai mult de patru, maxim cinci ore.
Ce se întâmplase?! Tyranna îi... salvase lui viaţa?! Deci, nu-l atacase?! Şi nu intenţiona deloc să-l înfulece brusc?!
Rena, mai nedumerită ca oricând, reveni pe puntea principală. La masa de lucru a lui Als, peste foile cu calculele complicate ale colegului ei, zări de abia în acel moment biletul scris de acesta în grabă, înainte de a fi părăsit nava, în acea noapte. Rena luă bileţelul şi începu să-l citească:

«Dragă şefa,
Nu mai suport să-mi reproşezi într-una că aş fi inutil, laş, fricos, iresponsabil... Vreau să-ţi dovedesc că n-ai dreptate! Nu-i aşa! Te înşeli!
În acest scop, am să ies singur, acum, la ora 03.30, cu naveta din dotare, pentru a procura, nu apa din munţi, ci provizii alimentare din pădure, fie ele chiar doar fructe şi miere preistorice. De asemenea, poate găsesc şi altceva necesar, deşi nu ştiu ce, în refacerea stocului de energie şi combustibil.
Nu încerca să mă urmezi sau să mă opreşti, pentru că nu vei reuşi!

Inutilul Als...

P.S.: Mi-am încheiat calculele. Sunt foarte corecte şi exacte! Dacă vreodată vom avea ocazia să le urmăm, să părăsim această lume, vom reuşi cu siguranţă să ne întoarcem de unde am venit, în lumea noastră! Chiar şi trecând prin acel afurisit „black hole”, din nou!»

Rena citi şi reciti bileţelul, de mai multe ori, cu lacrimi în ochi. Căută apoi naveta, dar, evident, n-o găsi la locul ei. Reveni pe puntea principală, unde Syrinx îi servi doar ei cina, încă sărăcăcioasă, dar ea nu făcea mofturi; parcă se obişnuise astfel. În timp ce mânca, privi de mai multe ori incredibilele înregistrări efectuate de aparatura de bord a navei, cu Tyranna în prim plan, aducându-l pe Als până în dreptul scutului protector.
Ciudat, acest dinozaur carnivor, acest presupus prădător feroce, cu ochii săi mari, cu o privire parcă blândă, părea inteligent, chiar deosebit de inteligent! Tyranna... Misterioasă creatură!!!
Astfel se încheiase cea de-a treisprezecea zi, o zi plină de neprevăzut, atât pentru Als, cât şi pentru Rena. Ea se retrase în cabina ei, unde adormi liniştită, în compania muzicii, ştiindu-şi colegul în siguranţă, în afara oricărui pericol, în cabinetul medical.
„Hope” se cufundă în întuneric din nou, pentru a treisprezecea oară în compania creaturilor din Cretacicul Superior, dinozaurii, supravegheată doar de neobositul Syrinx...