Capitolul 8.


***

După câteva minute, norii începură să se risipească sau cel puţin să se rărească, astfel încât Als şi Rena să poată zări mai bine zona uscatului deasupra căruia se afla „Hope”. Brusc, Rena făcu ochii mari:
- Pe naiba! Pangeea…
- Poftim? păru Als tare nelămurit.
- Pangeea, continentul unic de pe Terra, dintr-o eră geologică de mult apusă, din urmă cu 200 de milioane de ani, când exista un singur continent – Pangeea – şi un singur ocean – denumit Panthalasa.
- Ştiam şi eu ce înseamnă Pangeea; nu ţi-am cerut să-mi spui definiţia unicului continent, se încruntă Als, oarecum supărat. Eu doream să ştiu ce ţi-a venit acum să aminteşti de Pangeea? De ce vorbeşti despre acest continent de mult dispărut?
- Pentru că asta este acum acolo, jos, pe Terra… Pangeea… Asta ne aşteaptă!
- Cum? tresări Als. Nu se poate! protestă el. Cum adică… Pangeea?!
- Priveşte şi tu! îi indică Rena. America de Sud unită de Africa, Australia şi Antarctica, aceasta din urmă neacoperită de gheaţă.
- Antarctica fără gheaţă… Asta ar fi interesant de văzut, dar… Pangeea… În ce eră exista acest unic continent?
- În era Mezozoică, afirmă Rena, deşi nu foarte sigură. Parcă… Cred că…
- Mezozoic? repetă Als. Asta-i perioada în care dinozaurii stăpâneau lumea?
- Da… şopti aprobator Rena.
- Nu se poate! E imposibil! se împotrivi Als. Vrei să spui că acolo, jos, prin pădurile alea, mişună tot felul de creaturi imense, de reptile uriaşe?
- Cam aşa ceva… După toate aparenţele, asta ne aşteaptă jos.
- Nu! Ce tot spui? E imposibil! Cum să fie dinozauri? Desigur, asta ar explica multe fenomene stranii observate până acum, anume de ce nu primeam nici un răspuns pe nici o lungime de undă, de ce nu recepţionam nici un semnal sau mesaj, lipsa sondelor şi staţiilor spaţiale, bazelor lunare, sateliţilor artificiali etc. Dar…
- Stai! Nu-i chiar Pangeea, îl întrerupse Rena.
- Adică? se miră Als.
- Nu-i doar un singur continent; sunt două, explică Rena, observând mai clar uscatul.
- Laurasia şi Gondwana, despărţite de marea Tethys, care în urma retragerii apelor, a format lanţul muntos alpin, dovedi Als că nu era chiar totalmente pe dinafara subiectului.
- Văd că mai ştii câte ceva, remarcă Rena.
- Desigur. Nu sunt chiar atât de neştiutor cum crezi… Şi dacă-i vorba despre cele continente, în ce perioadă a Mezozoicului ne-am afla?
- Acum ţi-aş putea răspunde mult mai sigur. Asta aş putea şti…
- Ştii sau ai putea doar? zise Als.
- Ştiu, dar trebuie să mă gândesc puţin.
- Parcă tu ai studiat paleontologia, îşi aminti Als.
- De fapt, am început doar s-o studiez, îl corectă ea. Nu mi-am terminat niciodată studiile astea de specialitate.
- Acum ai ocazia să ţi le termini, în direct… În orice caz, câte perioade erau în era Mezozoică?
- Atâta lucru ar trebui să ştii şi tu.
- Eu n-am studiat deloc paleontologia, dar parcă erau trei, zise Als.
- Exact. Atâtea erau; trei: Triasic, Jurassic şi Cretacic, explică Rena. Iar Pangeea s-a despărţit în cele două continente, Laurasia şi Gondwana, înaintea Cretacicului. Iar aşa, atât de bine conturat, în Cretacicul Superior.
- Cretacic? Ce bine că n-am nimerit în Jurassic! Parcă atunci trăiau Stegosaurus, Brontosaurus, Ty Rex, Triceratops… enumeră Als denumirile a câtorva dinozauri mai cunoscuţi, mai studiaţi, în jurul cărora se născuseră adevărate legende.
- Greşit! exclamă Rena. Poate că primii doi, Stego şi Bronto, au trăit în Jurassic, dar ceilalţi doi, Ty Rex şi Tricer, cu siguranţă în Cretacic, ba chiar în Cretacicul Superior.
- Vrei să spui că… Ty Rex şi Tricer? murmură temător Als.
- Exact: Tyrannosaurus Rex, Spinosaurus, Dasplaetosaurus, Tarbosaurus, Carcharodontosaurus, Megalosaurus, Megalodon, Megaraptor, Velociraptor, Oviraptor, Deinonychus, Sauroniholestes, Coelurus, Dylophosaurus, Deynosuchus, Triceratops, Protoceratops, Hypsilophodon, Pachycephalosaurus, Corythosaurus, Parasaurolophus, Ankylosaurus, Maiasaura, Hadrosaurus, Iguanodon, Saltasaurus, Plesiosaurus, Ichtyosaurus, Elasmosaurus, Pteranodon, Pterodactylus, Quetzalcoatlus, Rhamphorhynchus, Dimorphodon, Archaeopterix etc, mări Rena lista cu câţiva dintre dinozaurii care trăiseră în era Cretacicului.
- Eu cred că nu pot nici măcar să pronunţ corect toate aceste denumiri, recunoscu Als.
- Ar fi cazul să te obişnuieşti cu ele, ba chiar să înveţi câte ceva despre fiecare, propuse Rena.
- Da’, ce, am înnebunit? Nici prin gând nu-mi trece! Nu mă pasionează deloc paleontologia, câtuşi de puţin.
- Atunci să nu te plângi când nu vei reuşi să deosebeşti un dinozaur carnivor de unul erbivor, sau când nu vei reuşi să-i recunoşti, dacă te va ataca vreunul.
- Cum adică să-i recunosc, să-i deosebesc? Doar n-ai de gând să spui că vom coborî acolo, printre toate creaturile alea…
- Ba exact asta am de gând! afirmă Rena.
- Cum?! În nici un caz! se împotrivi Als.
- Uiţi un mic, dar foarte important amănunt: anume, eu sunt comandantul, deci vom face aşa cum spun eu!
- Ce?! uită complet Als de termenul „poftim”. Şi tu uiţi că „Hope” e a mea, deci nu coboară nicăieri fără aprobarea mea! Nu-mi impui tu ce să fac!
- Ai tu altă soluţie mai potrivită? Nu putem rămâne la nesfârşit pe orbită, nici pleca în altă parte. Nu avem nici energie, nici combustibil, nici provizii. În curând se vor termina toate.
- Şi ce propui? întrebă Als.
- Să coborâm, să ne reaprovizionăm. Să ne refacem stocul alimentar şi de apă, să reîncărcăm acumulatorii şi generatoarele, să umplem rezervoarele de combustibil…
- Ha! pufni ironic Als. Şi cum crezi că am reuşi toate astea?
- Simplu: Pe atunci, Terra era o planetă ale cărei resurse erau intacte, neexploatate. Acolo, jos, totul se găseşte din belşug, din abundenţă, nimeni n-a încercat să extragă nimic. Avem de unde alege.
- Într-adevăr, nimeni. Dar noi; noi doi şi cu Syrinx, cum crezi că am putea? Nu suntem de ajuns şi nici nu dispunem de utilajele necesare; în plus, peste tot mişună creaturi imense, fioroase. Cât despre hrană, oare cu ce ne-am putea aprovioziona? Frunze de arbori gigantici, ierburi înalte, rădăcini şi alte plante primitive despre care nu ştim prea multe lucruri. Asta doar dacă nu cumva ai de gând să concurezi cu Ty Rex şi să te ospătezi, alături de acesta, cu carnea altor dinozauri vii.
- Nu fi prost! Vom găsi noi ceva. Măcar fructe… Miere…
- Fructe şi miere preistorice… Nu mi se pare deloc tentant! Prefer să rabd de foame.
- N-ai decât, fraiere!
- Şi n-am de gând să cobor acolo! De altfel, Cretacicul Superior… Nu-i asta perioada care a pus capăt erei Mezozoice şi dominaţiei dinozaurilor?
- Ba da, e ultima perioadă din Mezozoic.
- Şi s-a încheiat cu extincţia dinozaurilor, datorată unui meteorit uriaş, care a căzut pe Pământ, determinând schimbări majore, bruşte, în evoluţia Terrei, continuă Als ideea.
- Aşa se presupune, că un meteorit ar fi cauzat extincţia dinozaurilor, dar nu se ştie sigur, îl corectă Rena.
- Şi oare noi ne aflăm chiar înainte de sosirea meteoritului cu pricina?
- Als, repet, e doar o teorie, încă nesigură. Nu este confirmată.
- Ce contează? N-aş vrea să fiu acolo, când va sosi meteoritul, să asist la dispariţia dinozaurilor. De altfel, n-aş vrea să fiu deloc acolo, nici când aceştia ar fi vii, liberi, prin păduri… Nu! Hotărât: Nu! Categoric, nu! Nu!!!