poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-04-12 | |
La capătul poveștii negre pe care astronomii o numesc noapte, răsăritul desenează în jurul meu drumuri fără asfalt, lanuri de porumb neculese și doi mesteceni pe jumătate uscați. E marginea satului unde am petrecut cândva un capitol dintr-o poveste din care știu doar începutul. Mașina mea din secolul douăzeci deranjează cu trupul ei de fier armonia tabloului acesta impresionist de la margine de Bărăgan. Totul e cufundat în liniște, inclusiv cântul cocoșului și lătratul câinilor plini de sictir, ca în filmul ăla cu nunta mută. Tu zaci pe scaunul din dreapta ca o insulă nelocuită în mările sudului, pe jumătate goală și pe de-a-ntregul necunoscută. Pe parbriz, minciuna și alcoolul nopții formează condens care curge în formă de S, poate inițiala numelui meu sau poate a nebuniei pe care am făcut-o aici, azi-noapte, tu și eu, eu cu tine. Nu trebuie spus că e ora întoarcerii, clipa e magică. Pe bord lucesc o pereche de ochelari și logo-ul de metal al unor bikini de culoarea regretului. Mă dor ochii de
târziu ce e și de surpriză. Pornesc motorul și te întreb unde stai, la fel de dostoievskian cum te-aș fi putut întreba cine ești. Sau cine sunt eu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate