Așezat în fața calculatorului mă pregăteam de lupta cu ecranul alb și cursorul care clipea nervos, parcă. Încercam de ani de zile să fiu scriitor. Citeam tot ce-mi cădea în mână, scriitori de succes sau necunoscuți, broșuri, almanahuri și chiar prospecte de medicamente. Citeam dar nu scriam, ideile întârziau să-mi apară. ”Experiența mea, inspirația mea”, așa se intitula articolul dintr-un ziar al unei scriitoare de succes care povestea cum principala ei sursă de idei scriitoricești îi erau viața proprie, călătoriile, pasiunile, aventurile dar și frustrările. Mi s-a părut o descoperire fantastică. Aveam, însă, o mare problemă: viața mea de profesor de țară nu implica aventuri mai mari decât naveta de două ore zilnic dus-întors și excursiile pe deal cu clasa, în pragul vacanței de vară. Salariul meu nici el nu-mi provoca artificii în lumea călătoriilor, îmi petreceam concediile acasă. Dar nopțile... nopțile îmi aparțineau, așa că primul meu roman a fost un succes teribil, era un amestec de dramă, asasinate, răzbunări de o asemenea anvergură încât am decis la scurt timp să-i scot și volumul doi, și volumul trei. Viața mea s-a schimbat, trăiesc un vis, am bani și sunt faimos. Am, însă, și două probleme: nu prea mai dorm nopțile, sunt ocupat și în scurt timp cred că voi avea de dat explicații poliției și apoi justiției pentru că nu știu câtă vreme voi mai reuși să ascund cadavre și să șterg urme de sânge...