poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1206 .



Smeritul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2017-09-11  |     | 



Ãsta al lu’ PuÈ›ică… I se spune aÈ™a pentru că a moÈ™tenit-o din neam, de la tac-su mare mică, miiică. Săracul n-are nicio vină. Nu auzise el de Adler, dar complexul de inferioritate îl rodea. De înciudat ce era, i se opăreau măruntaiele în el. Mai rău ca o cobră scuipa venin. AÈ™a pricăjit se voia, ca tot omul de soi, È™i el mare. Iar pentru asta îi tot muÈ™ca pe ceilalÈ›i din jur. De pe unde putea, de preferință din dos. Să-i mai micÈ™oreze È™i astfel să devină È™i el vizibil.
Se ruga, biata mă-sa, de el să se astâmpere. Ba, chiar s-a dus la biserică să dea acatist poate, poate s-o liniÈ™ti. Nevasta îl ameninÈ›a È™i ea că îl lasă… Și aÈ™a È™edea, săraca, cam degeaba cu el. Că de, de unde nu e ce pretenÈ›ii să ai? Noroc cu vecinii, oameni de treabă! Cu ei își mai răcorea È™i ea din când în când pe unde putea, prin zăvoi, prin porumburi, aÈ™a pe apucate, oful! Da’, căpos nevoie mare, bărba-su nimic. Nu renunÈ›a, domnule, la obiceiul ăsta nici să-l pici cu ceară!
ÃŽnsă, de atâta întrebuinÈ›are, cu timpul i s-au tocit dinÈ›ii. Ba, chiar au început să-i cadă. Până a rămas chel, chel precum căpÈ™orul ăla mititel, mititel dintre cele două c…e. Că nici cu alea nu se poate lăuda.Ultimii doi dinÈ›i i i-a scos cu un pumn, într-o seară pe È™anÈ› la prăvălie, ăla mare al lu’ Labie. Ehee, când oi avea io timp… Și cu ăsta e de povestit!
De atunci nu mai iese de pe uliță. Și-a făcut un scaun la poartă. Și de dimineață până seara nu se mișcă de pe el. Nici cu tractorul nu poți să-l târăști de acolo. Nu e unul să treacă pe drum fără să-l umple el de zoaie. De data asta, însă, numai în gând.
Dar… ca lumea să creadă că e încă puternic, însă paÈ™nic. Atribulul înÈ›eleptului. Și-a cumpărat o cutie de scobitori. Și toată ziulica rumegă câte una între gingii. Cu economie, că la banii lui È™i alea sunt scumpe. Se scobeÈ™te aÈ™a fudul, în văzul public, ca după cine È™tie ce friptură savuroasă. Lumea È™tie că e sărac lipit. TrăieÈ™te din pensia lu’ socră-su, pe care se laudă că-l întreÈ›ine. Să-l vezi cum pleoscăie din buze, cu scobitoarea în colÈ›ul gurii! Cine trece să își închipuie că încă mai poate, are cu ce să muÈ™te. Da’ nu vrea!

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!