Într-o seară sau poate într-o dimineață m-am culcat devreme, fără motiv și fără să fiu obosit. Ea a făcut la fel acasă la ea, în orașul ei. Am visat că mă plimbam pe străzile unui oraș pustiu în care mă aflam pentru prima oară deși totul mi se părea familiar, de la clădirile gri și trotuarele ciobite până la mirosul de fân ud și trecerile de pietoni pe jumătate șterse. La un colț am dat peste ea. Ce cauți tu în visul meu? Dar tu ce cauți în al meu? Visam amândoi același lucru deși separat. Nu ne-am mai vorbit nici atunci, nici după aceea. Au trecut ceva ani... Zece, douăzeci, o mie. Încă mai caut un răspuns și știu că și ea. Nu ne grăbim, știm că toate problemele importante ale lumii ăsteia nu au nici explicație, nici soluție, nici răspuns. Doar mister și frumusețe.