Eu îmi bag nasul în telefonul ei în căutare de mesaje compromițătoare către altul, alții. La fel face și ea cu telefonul meu când eu intru la duș. Ne pândim reciproc în clipele noastre solitare în căutare de motive să ne certăm, să ne detestăm, să ne vedem fiecare de-ale lui fără să ne vorbim toată ziua. Nu ne mai iubim, nu mai suntem nici măcar prieteni. Nu ne mai placem deloc. Dar nu ne despărțim, nu. Pentru că atunci când vine seara și ne întâlnim în același pat, ne iubim furtunos, ne zgâriem, ne strângem cu ură în brațe, ne tragem de păr și ne leșinăm reciproc de plăcere. Ne răzbunăm erotic unul pe celălalt. Ne e imposibil să trăim separați. Nici măcar o singură noapte... Dragostea era minunată, îmi amintesc, dar ura parcă e și mai și...