poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaÅ£a nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-20 | |
Aproape un ritual, în fiecare zi când ajung acasă. Arunc din ușa sufragerieie geanta, ea cade undeva pe fotoliu sau pe canapea, sau pe covor. O invârt puțin în aer înainte să-i dau drumul și am o curiozitate plină de superstitii în legătură cu locul în care o să cadă. Jos, pe covor, nu e bine.
Apoi mă aÈ™ez pe marginea canapelui, lângă măsuÈ›a pentru telefon, iau recepetorul, formez numărul de 12 cifre, învățat pe de rost. Telefonul la Irina este intâmplarea importantă a zilei. Vorbesc, o ascult, aÈ™tept cu un nod în gât clipa în care Irina va râde în urechea mea È™i mă tem de fiecare dată că astăzi Irina n-o să râdă. Nu mă mai satur s-o ascult. ÃŽn glasul Irinei se adună acum, pentru mine, toată fiinÈ›a ei. Sunt zile în care Irina nu râde. Și atunci, când pun telefonul în furcă, È™tiu că n-o să se mai întâmple nimic È™i că orbesc pentru o vreme. Că nu fac parte din nicio realitate. Că n-are rost să mă ridic de pe canapea, în jurul meu doar lucruri. Nu are niciun rost să caut, printre ele, ceva. ÃŽmi cultiv, aproape inconÈ™tient, abilități de vînător. Sunt cu ochii în toate părÈ›ile,poate prind o imagine, o apariÈ›ie în mulÈ›ime sau o întîmplare. Parcă aud mai bine È™i am senzaÈ›ia ciudată că urechile mele învață să lucreze independent, captând fiecare, ca o antenă de baleiere, orice mesaj care ar putea să capete sens, la un moment dat. Memoria lucrează È™i ea din plin, stochează de-a valma cuvinte, chipuri, È™tiri, pentru ca apoi această pradă să fie curățată de paraziÈ›i, pieptănată È™i aranjată astfel încât să fie prezentată în toata frumuseÈ›ea ei Irinei, la telefon. De multe ori îmbogățesc un fapt banal care n-ar stârni interesul sau curiozitatea Irinei. Și faptul banal devine poveste. De multe ori inventez pentru că Irina are nevoie de multe poveÈ™ti de acasă, cu oameni de acasă. Aseară Ioana mă întreabă dacă am vorbit cu Irina. N-am vorbit, sunt încă la birou. - Sun-o! Sun-o acum, ai să te bucuri, Irina este veselă. O sun, glasul Irinei este glasul ei vesel. O las să-mi susure în ureche, o ascult È™i parcă mi se preschimbă sângele. ÃŽn Skien este vreme frumoasă, Irina este în parc cu Matias, cu Juan, Maria, Volker È™i Serena. Irina mai ciripeÈ™te o vreme în urechea mea. Suntem două vânătoare de poveÈ™ti, Ioana si cu mine. PoveÈ™ti pentru Irina. Bune de spus, seara, la telefon. PoveÈ™ti de È›inut in viată. Interceptez microbuzul în Obor, pe lânga Kaufland, după o urmărire cu un taxi care m-a costat cât jumătate de bilet pe ruta BucureÈ™ti-HuÈ™i. Șoferul Virgil are între 45-65 ani, arată ca la 65 dar se miÈ™că iute, ca unul de 45. ÃŽn microbuz doar eu È™i o fată tânără, întinsă pe ultimul rând de banchete, în spatele maÈ™inii. Deja adormise de la gara Basarab până în Obor. Doi călători pe ruta BucureÈ™ti-HuÈ™i, la vreme de seară. Virgil are hands free. VorbeÈ™te aproape tot timpul cu câte cineva. ÃŽl sună domnul Marin cu care începe un dialog iritat È™i aproape protocolar. ÃŽnchide repede, însă domnul Marin sună din nou È™i se oferă să-i cumpere un purcel numai bun, cam de 45 de kile. O pleaÈ™că, ce mai. De data asta Virgil o dă pe limba lui È™i-l lămureÈ™te pe Marin că pentru el: -Marin nu mai există, Marin e zero lei zero bani. Cum de ce, nu È™tii de ce? Pentru că ai mâncat pensioara bătrânului, ai mâncat banii lui adunaÈ›i de-o viață, ai mâncat porcul crescut de el pentru Crăciun È™i i-ai băut vinul din butoi. Un nesimtit, asta eÈ™ti, cumnate dragă. Ce zic eu nesimÈ›it, un criminal eÈ™ti, băi, Marine. Marin se stupefiază mai departe la telefon È™i se jură că nu. -Nu te mai jura, Marine, că te vede Dumnezeu. Ia spune tu ce-ai făcut cu banii pentru arat, cu banii pentru îngrășaminte, ia zi ce-ai făcut cu banii de la calamități...ha? I-ai pus la CEC măi, măi...nu cumva i-ai pus în sticlele alea de bere È™i-n tigările alea cu filtru, că văd că-È›i place să tragi fum pe nas È™i să-l scoÈ›i pe gură, derbedeu bătrân...È™i È›ie È™i lu' nevastă-ta, las' că vă vin eu de hac. ÃŽi închide lui Marin telefonul în nas È™i o sună pe sora lui Marin, nevastă-sa adică. O ia frumuÈ™el. -M-a sunat un domn Marin, cum ce domn Marin, derbedeul de frate-tu', nesimtitul. Ia să te duci să-i iei actele de pe pământ È™i să mergi la primărie să te treci pe lista pentru ajutor, nu mai pupă el bani de arat È™i alea alea. Aaa, nu te duci? Da' mă rog de ce nu te duci? ÃŽÈ›i convine să vă È›ină Virgil pe toÈ›i în spate, las' că munceÈ™te prostu' È™i vă aduce la toÈ›i. Ei, cucoană, m-am deÈ™teptat. De-acum am să iau eu pensia ălui bătrân, i-o pun la CEC, să aibă săracu' la înmormintare. Vitamine pot să-i dau È™i eu cât o mai duce. Apoi se întoarce spre mine si mă-ntreabă dacă e destul de cald È™i dacă stau confortabil. Eu dau din cap, grăbit, că da, cu teama că povestea aceasta se va sfârsi aici, din cauza mea, È™i eu nu voi gasi la timp ceva bun de spus Irinei, la telefon. El are chef de vorbă È™i eu răspund monosilabic, È™tiind că acest lucru nu are cum să fie pe placul lui. Uneori mai vine cu el o femeie frumuÈ™ică È™i cochetă, o È›ine pe un scăunel lângă schimbătorul de viteze, se apleacă È™i-i spune la ureche chestii, ea se priveÈ™te des într-o oglinjoară, își È›uguie buzele È™i se rujează. Face integrame pe genunchi. -Joc de cuvinte încruciÈ™ate pe bază de cifre...nu-i aritmetică, dragă? Mie aÈ™a-mi iese dar la soluÈ›ii ăștia dau aritmogrif...există cuvântul ăsta, dragă...? Virgil ridică din umeri, integramele nu-s pentru el. Când e cu ea, Virgil e la cămașă È™i cravată iar la popas cumpără cornuri cu ciocolată È™i Cola. Cred ca nu e nevastă-sa. ÃŽn sfârsit, Virgil se înduplecă È™i duce pentru mine povestea mai departe. O sună din nou pe nevastă-sa. -Ce mai faci, madam? Tot pe sofa? Anunță-l pe deÈ™teptu’ de frate-tău că sâmbata se duce Virgil să pună lucrurile la punct. Clar? Iar matale, cucoană, aruncă ciorba aia, cât o mai lungeÈ™ti? Pune mâna È™i fă o tocăniță din găina aia, ce naiba o È›ii acolo, ce vrei să faci cu ea? O dai È™i p-asta la neamuri? La Radio Fm Jonny Logan cântă Hold me now , încerc să-l prind printre replicile tăioase ale lui Virgil, însă renunÈ›. Mi se pare că nu pot amesteca lucrurile într-atât. ÃŽncepe să mă lase durerea de cap È™i aÈ›ipesc o vreme. Când mă trezesc, Virgil îl înjură pe Băsescu, că din cauza lui... Mă grăbesc să ajung acasă, să deschid uÈ™a È™i să ajung repede la telefon, să-i spun Irinei povestea caldă cu Virgil, cu Marin È™i madam, prada mea pe ziua de azi pentru ea. Apoi sun înapoi la Ioana, povestea circulă între noi. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate