Meandre 68- o casă nouă și un giulgiu
Mihai intrase pe „ouă „ și avea în plan să caute o casă. A așteptat seara și urmărea apartamentele unde nu se aprindeau lumini și și-a notat cu atenție fiecare adresă. A doua zi a trecut pe la aceleași adrese și a verificat unde erau sau nu erau perdele la geamuri. La fiecare bloc Mihai căuta administratorul spunându-i același lucru: „bună ziua! Aș vrea să știu dacă apartamentul x este locuit. Intenționez să mă mut la dumneavoastră în bloc„ și de fiecare dată primea, invariabil, același răspuns: „ apartamentul este locuit. Locuitorii sunt plecați pentru un timp din localitate „.
Ceva părea că nu este în ordine și nu înțelegea ce, mai ales că era îmbrăcat în civil.
A încercat o nouă stratagemă și, cu copilul de mână, a folosit aceleași cuvinte dar a vorbit ardelenește. La treia încercare a reușit. Pe strada Castanilor, în același bloc cu Nenea Bibi, a găsit un apartament cu două camere, baie și bucătărie, destul de bine îngrijit.
A doua zi de dimineață a luat câțiva ostași și până seara a reușit să aducă tot mobilierul la noua locuință. A cumpărat o broască nouă și a schimbat-o pe cea veche care era defectă.
Din câteva cerșafuri a pus perdele la geamuri pentru că locuia la parter. Radiatorul acela imens l-a pus în priză și a verificat apa și canalizarea. Până și caloriferele erau calde. Mihai a scos radiatorul din priză și a intrat în baie unde a făcut o curățenie exemplară apoi și-a invitat fata la baie, apoi a făcut curat în bucătărie.
-Moțulică, ai cadă, ai apă caldă, poți să faci o baie.
-Tătic, poți să-mi pui apă caldă în cadă?
Mihai a dat drumul la apă și a așteptat să se umple cada. Era bucuros. Parcă se întrevedea o speranță în zbaterile de ieșire din marasm.
Fata a intrat în cadă și s-a bălăcit mai mult de o jumătate de oră.
„Ce puțin ne trebuie să fim mulțumiți!„
În apartamentul abandonat găsise și un aragaz dar și o dormeză!
Dormeza a instalat-o în a doua cameră unde a stabilit că aceea va fi camera fetei. El și-a păstrat camera din față.
Fata a ieșit din baie și tatăl a șters-o cu răbdare și cu mare grijă. Părul l-a uscat cu un uscător apoi a pieptănat fata cu răbdare.
Părul destul de lung, uscat s-a transformat într-o claie rotundă de păr creț și negru.
„Ce bine seamămă cu străbunica caliopi! Același nas de grecoaică, aceeași frunte bombată, același păr negru și creț! „
Mihai a lăsat fata să-și facă lecțiile și a plecat la alimentara. A cumpărat cartofi, ceapă, ceva carne și specialități din carne, ulei. Apoi a cumpărat niște coniac, vin, bereși ceva gogoșari. A trecut pe la cofetărie și a cumpărat opt amandine și a plecat acasă, încărcat.
„La București nu era posibil să cumpăr atât de repede produse din carne! Nici uleiul nu aș fi putut să-l cumpăr fără cartelă! „
Ajuns acasă a început să bucătărească. Floricica îl ajuta la curățat cartofi. Când au fost gata fripturile cu cartofi prăjiți Mihai a pregătit niște platouri cu murături și dulciuri.
Mihai a revenit și a pregătit un mic festin și apoi a urcat la etaj și a bătut la ușă la nenea Bibi și la Vili.
-Bună seara.
-Salut! Gata, ai cărat mobilierul?
-Da și vă invităm la un mic chef de casă nouă!
-Păi, nu suntem pregătiți!
-Nu este cazul! Și așa vă sunt dator cu o mulțime de lucruri.
Bibi și-a luat vioara și Vili a luat niște prăjituri pe care i le trimisese soția în pachet.
Florentina a râs cu toată fața când i-a văzut pe cei doi!
-Nenea Bibi, nenea Vili, bine ați venit!
-Bine te-am găsit, Moțulică cel frumos!
Au stat de vorbă până târziu, au cântat, au băut și au mâncat. Fata era obosită așa că Mihai s-a dus cu ea să o culce.
-Tati, îmi spui o poveste?
-Mai bine să-ți cânt ceva, se poate?
-Da! Cântă-mi cântecul de leagăn, ăla cu piticul!
Mihai a început să cânte în surdină cântecul de leagăn și fata, cu obrajii roșii, a început să respire egal. Mihai a închis ușa încet și s-a întors la băieți.
-Gata, a adormit!
Mai era o zi de liber. Băieții au plecat și Mihai a rămas pe gânduri.
„ Mâine voi depune raport pentru postul de la birou. Am înțeles că băiatul care încadrează funcția mai are puțin și încheie detașarea.“
Trecuse Revelionul și în cele câteva zile a mers cu fata la Tăul fără Fund. A prins un pește mare pe care l-a mâncat cu băieții. În continuare erau pe ture inverse așa încât fata să fie supravegheată permanent.
Mihai pusese soldații să pună bolovani în albia Jiului, aproape de blocul în care stătuse, ca să poată prinde pește cu sculele de la șes.
Într-o zi de liber, în timp ce fata era la școală, băieții l-au invitat la pescuit pe un râu de munte, Braia. , apoi au urcat pe Brăița. Bibi prinsese trei păstrăvi, ,Vili numai doi. Băieții erau fericiți. Mihai era sceptic. „La noi la câmpie cântărim peștele și ăștia îi numără! „
Următoarea zi de liber Mihai a plecat singur pe același traseu. Era contrariat că vedea peștele în apă dar acesta fugea repede. La un moment dat, după ce scosese niște gâze de sub niște pietre, a avut părerea că după o tufă era o bulboană în care apa era mai adâncă.
Primul pește i-a adus o bucurie nmare dar și învățătura că trebuie să stea ascuns. Unul după altul a pris doisprezece pești. Cobora pe Braia și i-a întâlnit pe băieți.
-Unde ai fost, pescarule?
-Pe Braia și pe Brăița .
-Și ce ai prins?
-Păi mai bine de un kil de pește.
-Câți baboi?
-Nu i-am înumărat, a răspuns Mihai, vărsând peștele pe spațiul verde.
Băieții s-au uitat, au socotit peștii și l-au întrebat:
-La ce ai dat?
-La pește, a răspuns Mihai , mândru de invenția pe care o făcuse legând un dop de șampanie în capătul firului și înapoia lui două cârlige în care punea momeală
-A, păi ai dat la buldo!
-Nu, mă, am dat cu cârcâieci din ăia cu care am văzut că dădeați voi, de pe sub pietre.
-Păi pluta aia de la capăt îi zice buldo...
Mihai le-a oferit o parte din pești și a plecat acasă la el.
Floricica urma să vină de la școală. Mihai a făcut pește prăjit, mămăligă și după ce a dat fetii de mâncare s-a așezat în pat pentru că era schimbul trei.
Când a sunat ceasul Mihai s-a spălat rapid și a plecat să-și ia plutonul în primire.
Au coborât în subteran și Mihai îl ținea aproape pe Istvan. Băieții lucrau dar la un moment dat Neluțu dispăruse. Mihai l-a căutat și l-a găsit sprijinit de un vagonet cu un miner cu care bea palică.
-Soldat, am să te pedepsesc. Þi-am spus că nu ai voie în subteran să bei.
-Păi nu am băut în subteran, am băut în gură.
Se termina schimbul și ostașii s-au înghesuit la colivie.
Ostașul băut s-a înghesuit cu alți mineri și în loc să tragă plasa de protecție a pus contactul cu mâna.
Colivia a pornit și trupul lui tânăr a fost zdrobit.
L-au transportat la suprafață apoi au chemat comandantul. Soldatul era mort.
Ca să nu se înregistreze cu un eveniment deosebit de grav ancheta nu a menționat consumul de alcool.
Mihai a spălat trupul adolescentin de care niciun coleg nu a dorit să se atingă. Rupturile și tăieturile autopsiei fuseseră cusute la vedere, ca pe sac. Mihai a îmbrăcat trupul tânăr și a doua zi a dus acasă băiatul mort, în același camion verde, cu aceiași ostași.
La marginea satului s-au oprit întrucât sătenii nu-i lăsau să intre.
Un tată ăndurerat striga:
-Nu este copilul meu. Eu v-am dat un flăcău viu. Fiul meu nu a murit!
Mihai s-a întors în primul sat și s-a oprit la postul de miliție de unde a sunat în satul în care nu putea intra.
După mizul nopții, cu luminile stinse, camionul a depus sicriul la miliția din sat.
Tânărul se întorsese pe furiș, ca un răufăcător.
Mihai cu ceilalți soldați au urcat în camion și îmbrăcați în giulgiul nopții s-au întors la cazarmă.