Uneori, iubito, îmi doresc să mă dizolv în poezie —
precum mă pierd în tine.

Acolo timpul ne contemplă
cu fiecare clipă smulsă din viața noastră.

Dar știu că poezia e mai presus de timp
iar dizolvarea mea fără tine ar fi o blasfemie.

Nu pot s-o înfăptuiesc
așa cum trupul meu se răsfață la atingerea ta.

Fiorii tăi îmi cutremură fiecare celulă:
încep din tălpile tale
și urcă până în creștetul capului meu.

Printr-un sărut inimile noastre
își schimbă sângele —
și fiecare trăiește prin cealaltă.

Orbit pot contempla
prin ochii tăi
gama unei călduri totale
ca un amurg scăldat în razele târzii de soare.

Nu pot să mă dizolv, iubito, fără tine.

De aceea astăzi îți arăt
poezia din sufletul meu
s-o îndrăgești
așa cum te iubesc.





Notă de autor:
Poemul „Străină” este o confesiune adresată unei persoane reale, care, deși nu împărtășește pasiunea mea pentru poezie, devine însăși poezia prin prezența ei.
Titlul trimite la acea distanță tandră dintre om și artă, dintre iubirea trăită și cea scrisă.