Campionatul european de fotbal mi-a adus numai necazuri. În cel puțin două cazuri. Unul, cu nevasta, care a-nceput să facă nazuri. Ba că o neglijez, ba că o fentez, că nu-i fac nici o plăcere, doar bere, bere și iar bere! Că aștept gol după gol și ea are patul gol; că-și tot dă jos lengeria, iar eu, cu „Hai România!” Al doilea caz cu necaz e legat de vecin, căruia îi plac, în aceeași măsură și fotbalul și berea. De cum a-nceput campionatul, vecinul s a și înființat la ușă! „Să nu te superi, vecine, vreau să văd meciul la tine, că nevasta se uită la telenovele, băga-mi-aș...bip, bip...eu în ele!” Am fost de acord și...ăla am fost!
Când au dat fotbaliștii noștri gol, m a luat în brațe, m a ridicat, m a lovit cu capul de lustră, m a pupat, m a tăvălit pe jos, m a lovit cu spatele de colțul mesei, de pe care masă a căzut o vază, care a crăpat, odată cu nevastă mea. Vaza, de tot și soția…de ciudă!
„Vecine, mai scoate o bere, că aduc eu altă vază, promit. Mă achit. Acum m am machit!” Soția mă privește cu ochi sticloși și…mai aduce o sticlă!
Spre final, adversarii dau gol și...egalează! „Paștele și arhanghelii lui de arbitru! A fost ofsaid! Înțelegi?!?” și mă ia și mă zgâlțâie, de am simțit că mă dezmembrez! Mi au clănțănit dinții în gură și mi a sărit placa, cât acolo! „Boule! Ciobane! Ghiolbane! Huooo!” a strigat-urlat vecinul, cât a putut. Spre arbitru, sper...Apoi a plecat, trântind ușa. Am rămas mut și am simțit în ceafă sulițele din priviririle nevestei...Gagniuc, ai dat de bucluc! Pân’-aici ți-a fost!
Am închis televizorul și i-am spus doamnei mele, toată...un pachet de nervi: “Dragă, știi că te iubesc? Hai în dormitor...să-ți dovedesc!”
Mâine iar e meci. Nu mai deschid nici televizorul, nici ușa...veci!

P.S. (-mne) Pesemne că, totuși, o să mă mai uit la campionat, că am o nebuloasă totală: cu cine va juca România, în finală? :)