poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Life is life
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-12 | |
- Alo?
- Tușă, sunt Romeo, plec azi din Anglia È™i am urgent nevoie de o cartelă de telefon. ÃŽÈ›i dau banii când mă întorc. Mă suni când o iei, să îmi dai codul. - Da’ ce-i cu vocea ta? - Am răcit, plouă într-una pe aici. - Da, È™i pe aici! - Bine, ce vrei să îți aduc când vin acasă? - Păi, niÈ™te cafea, mă copile! - O să vezi, avionul va ateriza pe pășunea pe care aterizează de obicei elicopterele lui Arafat. De îndată ce Romeo închise telefonul, TuÈ™a își strânse vesta de lână pe trup È™i se repezi la magazin. - Tușă, mai sunt doi băieÈ›i cu mine care se întorc în È›ară, mai ia două cartele, că îți dăm banii imediat cum ajungem, o rugă Romeo când TuÈ™a reuÈ™i să îi citească codul de pe cartela cumpărată în timp record. Magazinul nu era departe. Vânzătoarea îl cunoÈ™tea pe Romeo È™i se bucură împreună cu TuÈ™a că băiatul se întorcea în sat. - Tușă, nu te supăra, uite au mai auzit câțiva românaÈ™i de cartele, te rog mai cumpără patru, că mâine îți È™i dau banii înapoi, cu dobândă chiar. TuÈ™a tocmai luase pensia. Ce noroc! O catelă costa 55 de lei. Dacă tot era la magazin, luă niÈ™te drojdie, zahăr, ulei, ca să-i facă băiatului gogoÈ™ile lui preferate. Le-o fi dus dorul în Anglia. - Tușă, încă trei cartele È™i gata, le-am spus băieÈ›ilor că eÈ™ti în vârstă È™i nu se face să te tot plimbăm la magazin. Þi-am luat cafea, mai ai nevoie de ceva? Nu avea nevoie de nimic, doar să vină băiatul mai repede acasă. Aluatul crescuse frumos, pufos, iar TuÈ™a îl tăie cu buza paharului de vin, în cercuri perfecte. Rumeni gogoÈ™ile, le scurse bine È™i le ninse din belÈ™ug cu zahăr pudră, zâmbind în colÈ›ul buzelor la gândul că Romeo se va arunca asupra lor aÈ™a cum o făcea în copilărie. - Alo? Lavinia, când te întorci acasă? Uite, mâine vine È™i Romeo din Anglia, ar fi frumos să fiÈ›i amândoi aici! - Romeo? Dar e venit de săptămâna trecută! - Nu, nu, nu È™tii tu bine! Avionul lui va ateriza pe pășunea pe care aterizează elicopterele lui Arafat. - Tușă, m-am întâlnit eu ieri cu el, doar nu sunt copil! De ce spui că nu È™tiu eu bine? Ce s-a întâmplat? ÃŽi povesti Laviniei despre telefoane È™i despre cartele. - I-ai dat codul ?! - Cum să nu i-l dau lui Romeo? - Nu era Romeo, Tușă! Fratele meu s-a întors în È›ară de o săptămână! - N-am È™tiut. TuÈ™ei i se tăie respiraÈ›ia È™i un val de căldură o cuprinse din creÈ™tet până în vârful degetelor de la picioare. Câteva momente nu fu în stare să mai scoată nici un cuvânt, privind ca hipnotizată castronul uriaÈ™ în care străluceau gogoÈ™ile înecate în zahăr. Am făcut gogoÈ™i, murmură într-un târziu, să veniÈ›i să le mâncaÈ›i…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate