poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-29 | |
Multă vreme, Nuțu și-a uitat că este U.T.M.-ist. Au trecut ani buni de când a fost, împreună cu alți colegi de școală, confirmat ca membru al acestei organizații revoluționare a tineretului. Se întâmpla în etajul unu al clădirii din Piața mare a Sibiului al cărui parter adăpostea Sediul C.E.C.-lui. La școală ședințele organizației pe clasă erau întotdeauna ținute în prezența lui Mitică, dirigintele, așa că ele păreau o prelungire a orei de dirigenție. La S.M.T.ul din Proștea Mare, de fiecare dată, era pus să scrie procesul verbal. Numai el știa cât de greu era să-l întocmească. Tractoriștii și ceilalți mecanizatori vorbeau cu termeni pe care el nu-i înțelegea întotdeauna, făceau dezacorduri grave. De cele mai multe ori, lua notițe cu scrisul său rapid apoi, după terminarea ședinței, îi trebuia mult timp pentru a le da formă coerentă. I se părea o muncă fără sens, o corvoadă, ordonarea acestui material. Dar secretarul Biroului organizației de bază, care era și membru în Comitetul de Partid, era mulțumit de activitatea ce o desfășura el pe linie politică. Uitase de UTM și în timpul armatei dar, desigur, și aici cineva avea grijă de el. La orele de învățământ politic întotdeauna ofițerul, locțiitor politic, scria grăbit ceva pe foi A4. Sigur, pe acele foi erau și procesele verbale ale organizației constituită la nivel de companie.
Ei, aici la facultate, lucrurile s-au schimbat. Viața de organizație a început să se facă simțită. Au avut loc alegeri pe an, pe facultate și pe Centrul universitar. Apoi, în fiecare lună, unul din membrii Comitetului organizației de bază (COB) întocmea referate ce vizau îndreptarea unor greșeli sau evitarea repetării lor. După citirea referatului de către secretarul COB, obligatoriu urmau să ia cuvântul cei vizați direct în referat ca elemente negative, apoi cât mai mulți membri trebuiau să ia atitudine împotriva vinovaților. - Haideți, tovarăși, înscrieți-vă la cuvânt, luați atitudine împotriva unor stări de lucruri și atitudini nesănătoase din organizația noastră. De cele mai multe ori, Nuțu nu-și făcea probleme că trebuie să ia cuvântul șă să critice, nu, el ședea la o măsuță lângă prezidiu și scria procesul verbal. Scria de zor ce spuneau alții. Și unii nu vorbeau deloc rar când erau cuprinși de avânt revoluționar căutând soluții: Tovarășul Aldea arată necesitatea efectuării unui efort susținut pentru pregătirea profesională și pentru aceasta trebuie avut în vedere studiul individual, care este baza însușirii temeinice a cunoștințelor predate zi de zi mai ales dacă ne gândim la sesiunea de examene care se apropie cu pași repezi. Alții, după ce erau criticați în referat, trebuiau să ia și ei cuvântul iar el scria de zor: Se dă cuvântul tovarășului Scornea Gheorghe pentru a expune în fața adunării generale de ce nu se pregătește sistematic pentru seminarul de economie politică. Tovarășul amintit vine și recunoaște că într-adevăr nu se pregătește zi de zi și, în încheiere, își ia angajamentul că își va schimba atitudinea față de acest obiect. Și problema absențelor de la cursuri sau seminarii era una importantă și, deci, trecută în referate iar cei vizați își puneau cenușă în cap. Tovarășa Blasius în cuvântul ei spune că: îi pare nespus de rău că, datorită neglijenței sale, a ajuns să fie trecută ca un element negativ în referat. Da, într-adevăr a absentat dar nu pentru a se distra, ci a fost acasă, la Blaj, unde niște probleme familiale nu sufereau amânare. Desigur, trebuia să anunțe pe tovarășul lector, îndrumător de an, și pe colegul ce face consemnări în condica de prezență, dar n-a făcut-o din cauza comodității. Asigură Adunarea generală că o astfel de situație nu se va mai repeta. Dar, ceea ce a atras atenția nu numai COB-ului ci și organizației pe facultate și centrul universitar și chiar a Comitetului orășenesc, a fost atitudinea nesănătoasă a studentului Raica Ion care a refuzat și continuă să refuze să execute munca de mare răspundere, cea de organizator al grupei 46, în care a fost ales la începutul anului universitar. Se arăta în referat că tovarășul sus amintit nu s-a prezentat la nicio ședință a COB, așa cum ar fi fost normal, pentru a arăta realitățile din cadrul grupei ca, apoi, să se poată face Darea de seamă pe facultate în care să fie incluse și acestea, n-a dus o muncă susținută cu membrii UTM ca să se aboneze în număr cât mai mare la presa de Partid și cea a organizației de tineret, n-a ținut o evidență strictă a celor care absentează motivat, sau nu, la cursuri și seminarii, n-a activat destul pentru ca membrii organizației să participe la activitățile educative și distractive organizate periodic, fie pe facultate, fie pe centrul universitar. Acum mai bine de o lună, când a avut loc balul primăverii, o bună parte din fetele grupei, la care dânsul este organizator, au dispărut înainte de ora 24 ca să apară după mai bine de o oră, unele cu lumânări aprinse în mână, venind dinspre Catedrala ortodoxă unde au participat la așa -zisa „Înviere”. Cum vor putea ele, dacă să zicem, vor ajunge profesoare, să facă educație comunistă elevilor ? În concluzie, referatul susținea că Raica Ion trebuie pedepsit pe linie de organizație, adunarea generală va trebui doar să decidă asupra pedepsei statutare. Din nou, Nuțu începe să scrie cu viteză: Se dă cuvântul tovarășului Raica Ion care arată că nu din rea voință n-a făcut tot ce trebuia să facă în calitate de organizator de grupă, ci pur și simplu din cauza lipsei de timp. Colegii știu că eu în fiecare zi sunt primul în sala de lectură și ultimul care vine, după miezul nopții, sau chiar către ziuă, în dormitor. Se poate verifica și la Biblioteca universitară câte ore petrec săptămânal acolo. N-am nicio absență nemotivată la cursuri și seminarii. Când să fac tot ce mi se cere în calitatea de organizator de grupă? Părinții mei sunt membrii în G.A.C. și nu-mi pot permite să pierd bursa dacă n-am o medie cel puțin peste opt, cum a fost anul trecut. Cei mai mulți colegi, mai ales cei șase cu care împărțea dormitorul la cămin, ascultându-l îi dădeau dreptate. Într-adevăr, venea de multe ori în puterea nopții din sala de lectură, în dormitor, deranjând-i cu mersul său apăsat, De multe ori, încingea discuții, cu câte unul pe care-l găsea treaz, pe diferite teme. Îi dădea dreptate, în gândul lui, și Nuțu, dar el trebuia să scrie tot ce se petrecea în adunare - Câte abonamente ai reușit, tovarășe, să faci în anul acesta la presa de partid sau la Scânteia Tineretului? - Doar patru, tovarășe instructor, colegii nu prea au bani. - Sigur că patru, știam și fără să te întreb, două la Sportul Popular, unul la Urzica și unul, care este pe numele dumitale, la Scânteia Tineretului. Activitatea în această direcție putem spune că este ca și nulă. Slaba activitate a dumitale și a organizației pe care ar trebui s-o conduci se poate vedea și în participarea colegelor voastre, și văd că nu le-a nominalizat nimeni, dar o să aflăm noi, la slujbele religioase. - Dar, tovarășe instructor, eu nu pot să-mi păzesc colegele și să știu tot timpul unde se află. - Tovarășe Raica, dumneata, după ce că ai atâtea lipsuri în activitate, ești și indisciplinat. Tot timpul mă întrerupi venind cu scuze puerile. Te rog să nu mai vorbești peste mine altfel o să cer aprobarea Adunării generale pentru a fi îndepărtat din sală. S-a înroșit Raica până peste urechi și s-a așezat în bancă. În acest timp, Nuțu scria de zor: Tovarășul instructor al comitetului orășenesc UTM cere să se înscrie câți mai mulți tovarăși la cuvânt și să facă propuneri pentru pedepsirea tovarășului Raica. - Haideți, tovarăși, nu se înscrie nimeni? Unde vă este combativitatea? - Așa,... s-a înscris tovarășul... Răduleț. Aveți cuvântul, tovarășe. -Tovarăși, am aflat cu stupoare despre atitudinea lui Raica, nu-i mai putem spune tovarăș. Partidul și statul nostru de democrație populară, l-au ajutat pe acest om, a fost primit în cămin, i s-a dat bursă, în vara trecută a fost pe cheltuiala statului trei săptămâni în tabăra de la Costinești, și el, el, tovarăși, ce dă în schimb?... Nu știți? Vă spun eu, nimic, nimic. nimic! În afară, bineînțeles, de refuzul de a se achita de sarcini. După mine pedeapsa ar trebui să fie excluderea din rândurile utemiștilor, asta pe linie politică, iar pe cea administrativă, de ce nu? darea afară din facultate. - Ei, nici chiar așa, interveni îndrumătorul lor de an, prezent și el la ședință, eu nu mai am de mult vârsta de fi utemist și nici membru de partid nu sunt, dar știu în mod sigur că există pedepse care se dau gradual ținându-se seamă de gravitatea faptelor. - Are dreptate, tovarășul lector, interveni instructorul comitetului orășenesc. Trebuie să avem în vedere și calitățile tovarășului: provine dintr-o familie de țărani muncitori, a primit note bune și foarte bune la toate sesiunile de până acum, colegii spun că este un tovarăș săritor la nevoile celorlalți, dar astea nu-l absolvă de atitudine rigidă aproape mic burgheză, am putea spune. Prinzând această ultimă precizare a tovarășului instructor, mâna i se opri din scris. Deci atitudinea mic burgheză poate aduce pedepse. El nu crede să fi avut o astfel de atitudine, nici nu-și dă seama, pe moment, ce înseamnă aceasta, dar originea lui, catalogată astfel, l-a făcut să piardă aproape cinci ani. Dar oare chiar i-a pierdut? Poate că a câștigat ceva experiență care să-i fie de folos. Oare câți din acești mai tineri colegi ai lui ar putea să spele și să calce haine, să coase nasturi, să facă curățenie, chiar în W.C.-urile cele mai murdare, să curețe cartofi, să vâslească ore în șir împotriva curentului, să mânuiască arme și aparate ce funcționează după niște principii pe care ei le știu, în cel mai bun caz, doar din cartea de Fizică, să tacă atunci când li se face o nedreptate și să aștepte până se va ivi momentul potrivit pentru a da replica, și câte și mai câte. Poate doar colegul său Valer, care și el, a venit îmbrăcat militar la examenul de admitere. Aceste gânduri l-au împiedicat să termine Procesul Verbal. L-a terminat mai târziu când Bota i-a povestit ce s-a întâmplat în continuare, cum instructorul a propus ca Raica să fie pedepsit cu vot de blam, cum îi tot îndemna să voteze, iar colegii au ridicat, într-un târziu, mâna nu mai sus de nivelul nasului. Fraza: Propunerea a fost votată în unanimitate a încheiat lungul Proces Verbal. A doua zi era într-o duminică. După ce câțiva mai harnici au luat și bonurile celorlalți și au adus de la cantină hrana rece pentru toți, câte o optime de pâine, câte o cutiuță de pate de ficat, o bucată de salam italian, una de slănină și două mere s-a discutat o vreme despre ședința de ieri. - De ce, măi Ioane, ai făcut atâta tam-tam cu funcția aceea, puteai s-o îndeplinești, că doar nu era așa de greu și nu mai avea nimeni nimic cu tine. - Măi, să fie clar, mie nu-mi place să-mi bat joc de ceea ce fac! Dacă n-am timp, n-am, și gata, ori credeți că am mințit ieri la ședință? Credeți, de exemplu, că eu mă mulțumesc să scriu erele geologice și subdiviziunile lor, așa cum ni le spune domnul Clichici: Paleogen, Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permianetc., etc., și apoi să le învăț pe de rost? Nu, eu mă duc la bibliotecă și văd ce s-a întâmplat în fiecare, ce mișcări tectonice au avut loc, care uscaturi s-au retras ori care au apărut, ce plante și ce animale au trăit atunci, ce minerale s-au format și cum. - La ce-ți folosește dacă nu te întreabă nimeni? - Măi, numai vouă vă spun, și să rămână între noi, eu nu mă las până n-oi ajunge să predau la această facultate, ori poate la alta, și, sigur, n-o să fiu precum Bratu ori Bogdănel, care-și citesc cursurile, și scriu de acolo, pe tablă, numele proprii în limbi străine ca nu cumva să greșească, ba vin cu ele și la examene ca nu cumva să uite ce să întrebe, nu, cine va fi studentul meu o să îndrăgească materia pe care o predau. - Și ce-o să predai, Ioane? - Nu știu încă, dar o să predau. Până atunci însă trebuie să învăț de toate, și o s-o fac! Unii s-au uitat cu admirație la el, alții l-au privit cu neîncredere și chiar l-au compătimit. Da, era un om deosebit Raica, și-a creat un scop și, desigur, nu se va lăsa până nu și-l va atinge. Numai să nu fie piedicile mult mai mari decât poate el să și le închipuie. Și Romulus, cel care răspundea înaintea lui la examene, era unul deosebit. Nu-l prea vedeai prin sala de lectură ori pe la bibliotecă, stătea culcat, și câte două ore, privind în vreun caiet de notițe, nu sublinia nimic doar că se uita mult timp la câte o filă și într-un târziu, întorcând-o, se uita la alta. Dar ce frumos vorbea la examene, dacă era vorba de câte un război, dădea amănunte surprinzătoare despre tactică și strategie, cita, din memorie, diferiți autori, dacă era vorba de partea economică dădea cifre din statistici, știa să descrie cu lux de amănunte diferite opere de artă, prezenta amănunte ce nu apăreau în curs despre pictori, sculptori ori alți artiști și oameni de cultură. Profesorul îl asculta cu interes și-i mai punea întrebări, spre a se edifica, la care Romulus răspundea întotdeauna. Și lui Nuțu îi plăcea să asculte răspunsurile și dialogul dintre cei doi dar, totodată, îi era distrasă atenția de la propriile subiecte ce urmau să le expună. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate