poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2665 .



Martiri și îngeri
proză [ ]
Recenzie "Iubirea cu suflet martir", de Maria Ileana TÃNASE

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Niva ]

2015-09-28  |     | 





Motto:
Toate marile iubiri sunt inoportune!
Cele oportune nu au timp să devină mari.
(Nicolae VASILE)

MARTIRI ȘI ÎNGERI
Recenzie la Volumul de poezie “IUBIREA CU SUFLET MARTIR”,
autor Maria Ileana TÃNASE,
publicat la Editura Editgraph, Buzău, 2015.

O secvență dintr-o mare iubire are o evoluție de tipul următor: “Când te-am cunoscut, evoluția normală a curgerii timpului meu s-a schimbat! Acesta a luat-o într-o cu totul altă direcție decât până atunci, căutându-te!... Ca pe un drum șerpuitor de munte, cu urcușuri și coborâșuri, pe margini de prăpăstii, prin poeni luminoase, sau pe la umbra copacilor, urmând calea ajungerii la tine, m-am trezit la un moment dat undeva sus, chiar foarte sus, dar unde tu... nu erai! În tot acest timp propriu, altul decât cel normal, te-am avut în față și am făcut mari eforturi să mă țin după tine, si dintr-o dată ai dispărut!... Nu te mai vedeam niciunde, nu mai erai călăuza mea, nu mai aveam nicio țintă a călătoriei mele extratemporale! Mai departe nu mai exista decât Dumnezeu, care era acolo în apropiere, I-am simțit prezența prin toți porii ființei mele, am încercat să ajung la El, dar nu m-a vrut acolo!... A decis că mai am o grămadă de lucruri de făcut pe Pământ!... Am încercat să mă întorc pe aceleași cărări pe unde venisem dar nu reușeam, drumul de întoarcere nu-mi mai era călăuzit de nimeni, și, deși era o coborâre, de fapt era mult mai greu, că nu ducea spre nimeni!... Nu mai aveam o țintă!... Practic singura soluție a fost să mă arunc de acolo, să plonjez de pe piscurile dorinței de iubire în platitudinea vieții normale, fără să se fi inventat o parașută pentru așa ceva, o parașută de coborât în timp. Împactul cu solul a fost unul foarte dureros, dar nu mortal! Altfel m-ar fi reținut Dumnezeu la el, nu ar mai fi fost necesară această întoarcere! Pe pământ plantele au fost cele mai prietenoase, pentru că ele nu au niciodată vreo opinie, animalele au fost foarte simțitoare, ele având toate dotările senzoriale mult mai dezvoltate decât ale omului, iar oamenii mi s-au părut foarte agitați și mici, nemairecunoscându-mă că fac parte din această specie. Nu am aterizat exact acolo de unde părăsism curgerea normală a timpului! Ceea ce îmi provoacă cele mai mari nedumeriri este referitor la ce s-a întâmplat în acea diferență de timp și nimeni nu îmi poate spune nimic! Toți spun că nu s-a întâmplat ceva deosebit, că eu nu am fost plecat nicăieri și că viața și-a urmat cursul ei normal! Pe Pământ, te-am reîntâlnit și pe tine, și cel mai dureros fapt, pentru mine, este că și tu spuneai la fel ca toți ceilalți, că de fapt nimic nu s-a întâmplat și că totul a fost doar în imaginația mea bolnavă!... (Nicolae VASILE, Fractura timpului, Amprentele sufletului, Nr.2, 2015).

În acest context, prezentul volum de vesuri ar mai fi putut să fie numit și “Un an din infinitul unei mari iubiri”.
Autoarea pleacă de la întrebări existențiale, precum cele din poeziile “CINE SUNT ?” “Doar prin versuri îmi oblojesc dorul de tine », sau « PLÂNGE PÃDUREA” “ Să nu întrebi, de ce plânge pădurea” și “SUB PERNA GÂNDURILOR...”, /Sub perna gândurilor te caut în fiecare seară, /adorm alintându-te-n cuvintele de odinioară, /dar timpul n-a vindecat rănile, doar a trecut, /cu scurgerea lui te-ai-închis, ai devenit tăcut/.

Urmează o succesiune cronologică grupată pe anotimpuri, precum în poeziile “O-NTREAGà PRIMÃVARÔ, “Altă primăvară-n calendar și prin ramuri de copaci,/
bobocii sidefii înfloresc în portocalul din grădină”, “MÃRÞIȘOR”, “ Cu fiecare primăvară voi răsuci / Un Mărțișor, în gândul meu de dorul tău/”care semnifică dorința unui nou început, ceea ce reprezintă totdeauna anotimpul primăvară.
Durearea și regretele trecutului împiedică însă venirea prea rapidă a acestuia.
Poezii precum “CIMITIRUL CU STELE”, Voi aprinde lumânările din cuvinte,/ să-ți lumineze drumul singurătății/, “NE GÃSISEM”, “Ne găsisem, chiar dacă astăzi conjugăm Trecut, /Iar, vara noastră doar amintire într-o ramă prețioasă . /Dar, visele și roata timpului nu s-au oprit aici/”, “TE IUBESC '' Constituțional ''”, “Te iubesc în mod unic, irepetibil, indivizibil. /Te iubesc , chiar dacă m-ai rugat să te urăsc. /Te iubesc fără drept de apel și recurs,/ “DRUM DE PATRU ZÃRI”, “Dar au trecut prea multe primăveri, iubite, /Am ruginit și eu și toamna, chiar și scrisul./, “TE CAUT”, “Te caut în primăvara /din toamna mea târzie ,/un anotimp de poezie.”, “MI-E DOR ...”,
“Mi-e dor de un zâmbet/și o privire pe furiș, “IUBIRE ÎN ABSENÞÔ, “Te voi căuta
în fiecare răsărit de soare/ și în apusul gândurilor mele/, “DESTIN FÃRà BARCÓ, “N-am să mă vindec niciodată de tine,/ e o boală fără de leac pe Pământ,/ ești dor pe hotar în trecut, iar/ prezentul dureros îl exilez în poezie, “NU AM TALENT”, “eu scriu doar cu sufletul nu am talent / și din iubire te-am zidit în versurile mele,/ chiar dacă rimele sunt cam puțintele, “CREDIT LA DUMNEZEU”, “Nu s-a schimbat nimic /ce ți-am promis demult/ iubirea mea,. doar ție destinată/ și ca o demonstrație că nu mint,
voi face credit chiar la Dumnezeu, să mă gireze cu înc-o viață, să îți arăt ce n-am putut atunci/”, o împiedică să se gândească la un nou început. Gândul însă peristă și dovadă este bilanțul pe care încearcă să-l facă : “BI(LANÞ)”, “Te-am iubit așa cum nimeni alta nu are s-o mai facă, /dar mare ghinion, etern păcat că n-ai putut/ să înțelegi, meritam enorm de mult”.
Timpul implacabil o conduce deja spre toamnă: “UMBRA VIEÞII”, “Era octombrie, zi de toamnă,/ și-ți mai amintești, doamnă?”, “ NOSTALGIE”, “E toamnă, bilanț pentru amintiri,/ se scutură petalele de trandafiri/ dar conservăm în ierbarul vieții
iubirea și toată floarea tinereții.”, “VREAU “, “Te doresc, chiar de-s o toamnă târzie/ si-un dulce păcat cât viața mă va ține”,” TOAMNA ÎN LEAGÃN”, “Tu și eu, două frunze în toamnă,/ prinse-ntr-un ram, ce se leagănă/ , te aștept să urci în leagănul vieții/ iubirea s-o trăim cu furia tinereții/”, “NOIEMBRIE”, “Noiembrie, ultima lună înainte de iarnă,/ ultima gară a trenului Toamnă,/ iar printre flori de crizanteme,/ iubirea toamnei să mă cheme./”

Iată că vine și iarna “NINGE CU DOR”, “Curând se va coborî peste lunga toamnă / anotimpul alb, ce-așteaptă ca să cearnă/ din norii dolofani, fulgi de stele argintii /și-n tot acest decor de vis te-aștept să vii.” “DECEMBRIE”, “Ninge iarăși în grădina sufletului meu,/ troienele au acoperit și ultima speranță,/ la fereastră sunt doar flori de gheață,/ din nou un decembrie și vise congelate”, “ RÃMÂI GÂNDUL”, “Ninge cu fulgi zglobii și aduceri aminte,/ de anotimpul în care-am rămas troienită/ intr-o iubire, dar azi-îi ținută ambalată/ un prețios cadou, care așteaptă cuminte.”

Noul început vine totuși, odată cu valul timpului: “ȘI-N NOUL AN”, “Azi începe Noul An, dar multe ne-au rămas în van,/ pe răzor de gând vom fi alături când clipele-s grele,/ sunt pământul roditor, iar în grădina versurilor mele/ te voi sădi cu drag, iubitule, vei înflori și-n Noul An.”

Reluarea ciclului temporar, dublat de repetata încercare de renaștere spirituală este condiționată și magistral prezentată în poezia “AM NEVOIE ...”, “Am nevoie de aer,/ Am nevoie de-un foc ,/ De-un alt fel de foc,/ Cu lemne din plopii/ Lui Eminescu/ Am nevoie de soare,/ De lună, furtună, / De zi și de noaptea / Cu astru și chip de iubire”.

Rămâne, și va rămâne veșnic, întrebarea: “OARE DE CE ?”, “Într-o zi ți-am spus că nu pot să te judec,/ deoarece m-am descompus,/ exiști numai tu,/ iar iubirea noastră străbate ''ani lumină''./ Dar mare greșeală,/ai ales mereu străzi ocolitoare,/ riscând să fii jefuit și să te muște/ tot felul de câini vagabonzi./ Vom trăi cu-acest blestem
să ne strigăm, să ne chemăm necontenit/și nici măcar lui Dumnezeu/ nu i se va face milă să ne aducă ceva în loc./ S-a așternut o liniște apăsătoare/ ca după un armistițiu, /iar răbdarea timpului a găsit răspuns;/ totuși reformulez o întrebare/ De ce oare???...
În carte, se continua cu ”... bat clopotele Mitică”, parte pe care am exclus-o intenționat. Ar fi scăzut valoarea poetică a textului, s-ar fi coborât din Eminescu în Caragiale!

În fața cuiva care a trăit o mare iubire, trebuie să te închini, căci acela l-a cunoscut pe Dumnezeu! Ca răsplată a primit harul creației. În acest context, cartea conține poezie de stare poetică, dar, totodată, și de cură poetică.

București, 17 Septembrie 2015























.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!