poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-12 | |
Inima-n frâu
Ce curios, nu credeam că mi se mai poate întâmpla, m-am îndrăgostit! Asta ar trebui să fie motiv de bucurie, să cânt, să fluier, să mi se pară orele până o văd o veșnicie. Foarte rare au fost astfel de cazuri,...Cioran s-a îndrăgostit la bătrânețe, la fel Charlie Chaplin! Nici nu-mi amintesc numele fetei, deși, când mă sună la telefon se recomandă, iar eu întreb, cine? Vrea să știe dacă pot să-i dau un răspuns. Mă înfioară melodia glasului, pare că vine din lumea astrelor, pare nepământeană! Surâsul abia schițat, mirosul de migdale amare, le păstrez în memorie de la prima și singura întâlnire. Venise pentru a-mi cere colaborarea la întocmirea proiectului de diplomă, era studentă în ultimul an la arhitectură și avea ca temă un Muzeu al Științei și Tehnicii. Iar eu, doar cu o oră mai devreme, primisem înștiințarea că, în două zile, trebuie să eliberez postul pe care îl ocupam de prea multă vreme! Tot amânam să-i dau răspunsul, mă intrigase expresia ei de puritate.Consideram colaborarea extrem de periculoasă, părea desuetă în lumea asta murdară. Treceam în revistă pasiunea mea de o viață. Însăși Anca Petrescu, înainte de a executa proiectul Casei Poporului, (azi sediul Parlamentului) se entuziasmase și , în baza datelor furnizate de mine, întocmise proiectul pentru Muzeul Științei și Tehnicii. Executase chiar și o machetă la scară a viitoarei construcții. Ne contaminase pe amândoi elanul, o frenezie de nestăvilit și visam, visam, visam...Am tot visat 35 de ani și în 12 martie 2012 viziunea mea despre muzeu se suprapunea peste chipul ce mi se părea ireal, al tinerei.. Cu tristețea în suflet, la început, orele, zilele, lunile au trecut foarte greu. Apoi o nouă pasiune m-a acaparat, viața în toată splendoarea ei! Urmăresc sămânța cum încolțește, bobocul de floare care își desface corola, identific zgomotele în liniștea nopții și aud glasul pământului. Mă minunez cum se aleg boabele de strugure în ciorchine, cum cresc și se coc. Uneori atâta bucurie am în suflet că mângâi butucii de vie și ridic o rugă la cer, de mulțumire. Inima mea nu poate cuprinde tot ceea ce simte. Iubesc, iubesc lumea așa cum este, ingrată, răzbunătoare dar uneori, solidară și plină de compasiune.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate