....

El și ea se apropiau de minunata relație ce durează de aproape cinci ani de zile. Practic, peste două luni ar sărbători acestă reușită. Ei îi spuneau ” recordul comun “.
Cum știi că ești cu adevărata persoană iubită, jumătatea ta? Cum știi dacă relația actuală, în ciuda trecerii timpului, este proaspătă și reală sau a ajuns doar o oglindire diformă și mucegăiată a începutului vostru frumos? Acestea sunt genul de întrebări care dacă nu ți le pui pe tot parcursul relației, ar trebui să o faci așa măcar din cinci în cinci ani, ca să știi dacă trebuie reparat ceva, ce sau cum, în caz contrar poți să cazi în clișeistica problemă a cuplurilor de a-ți petrece viața ,, în doi- singur ‘’ . Paradoxal, dar adevărat!
Noapte. Nici el, nici ea nu pot adormi. Amândoi stau în pat, în timp ce creierele lor devin disecate și se mișcă în zece mii de direcții, prin gânduri încăpățânate ce îi posedă. Pur și simplu stau spate în spate fără să se atingă.
- Nu te supăra, dar ai vrea să nu te mai legeni, pentru că din cauza ta nu pot dormi, spune el dintr-o dată, total revoltat.
- Ǎăăă, ok.
Pauză penibilă de liniște.
- Oricum să știi că nu mă legănam, a adăugat timid ea în final, poate este de la mașinile mai mari de pe stradă, iar patul a avut câteva vibrații...
Pauză penibilă de liniște.
- Nu, nu cred, Îți bate inima tare, stai pe ea și se simt vibrațiile în pat.
- Dacă stau pe partea stângă, crezi că tu simți bătăile inimii mele în vibrații ale patului? întreabă ea stupefiată.
- Da, răspunde el categoric.
Pauză penibilă de liniște.
Ea își mișcă piciorul încercând să se așeze mai bine, forțându-se să doarmă și să treacă peste această discuție nocturnă stupidă.
- Uite, vezi! Te-ai mișcat! Ai mișcat piciorul, nu-i așa? întreabă el, cu un entuziasm de ,, Evrica!‘’ .
Oftează ușor și total sătulă și plictisită, ea îi răspunde:
- Da.
- Tocmai despre asta vorbeam, că doar nu sunt nebun. Te miști și nu pot dormi.
- Da.
Ea pleacă din pat să fumeze o țigară, în bucătărie. Simțea o dezamăgire profundă și nu își explica de ce. O dată cu primul fum, corpul s-a relaxat, iar gânduri și răspunsuri îi curg cascadă prin fața ochilor. Își amintea că după prima lor noapte în care au dormit împreună, dimineața el îi spuse timid, că a stat și ia ascultat bătăile inimii aproape toată noaptea, privind-o cu un zâmbet tâmp pe față, în lumina difuză ce își făcea loc din strada tăcută, prin geamul încăpățânat al camerei. Încercase să nu clipească, simțind-o ca pe o fantasmă, imposibil să fi fost reală, iar dacă ar fi închis ochii pentru o fracțiune de secundă, ea ar fi dispărut și ar fi pierdut-o.
Apoi își amintește și momentul când, fiind la o întâlnire între prieteni, din subiect în subiect, el ajunse să povestească că oricât de mare ar fi fost patul în care doarme cu ea, lui i se revendică oricum aproximativ aceiași șapte centimentri de spațiu de somn, pe care trebuie să îi calculeze cu grijă pe parcursul nopții, el fiind într-un continuu joc periculos de echilibru, pe marginea patului. Toți râseseră, inclusiv ea. Se simțea totuși și vinovată, sentiment șters rapid de el cu un sărut plin de dragoste, spunându-i că ,, dacă aceasta este una din condițiile, ca eu să am bucuria de a fi cel care doarme cu tine în toate nopțile ce vor urma, atunci o accept. "
Imaginile curg val vârtej, fiind întrerupte de scrumul ce ia căzut pe picior. Din cauza șocului sare de pe scaun ca un arc, dar în aceași secundă un gând îi fulgeră mintea și îi umple ochii de lacrimi.
Merge țintă în sufragerie, își ia o foaie albă și se întoarce la țigara aprinsă din bucătărie, unde se așează din nou la masă, dar de data aceasta cu un scop precis.
* * *

Câteva raze de lumină apasă jucăușe pleoapele închise ale bărbatului din pat, încercând parcă să le deschidă, amintindu-le că e timpul să se elibereze din somn. Cu un căscat morocănos, acesta își întinde corpul pe tot spațiul patului. Dându-și seama că totuși acest lucru este neobișnuit, realizează brusc lipsa ei. Se ridică și se îndreaptă agale spre bucătărie, zicând tare ,, Iubireee, am o veste bună! Am dormit ca un îngeraș, demult nu am mai dormit așa de bine....ăăă, scuze pentru faza de aseară și... “. Descoperă că ea nu este în bucătărie, moment în care remarcă și schimbările din cameră, pe lângă care a trecut somnoros și indiferent. Totul pare mai gol și mai spațios. Dar, de ce? Pe masă, în bucătărie, stătea cuminte și în așteptare un bilețel...cu scrisul ei. Cu o înjurătură tipică, ia nervos hârtia și începe să o citească.
* * *
,,
Bună dimineața, dragule. Da, știu, ai dormit foarte bine... . Eu...nu prea... .
Aseară m-am gândit....oooofff, de fapt nici nu știu cu ce să încep sau ce ar trebui să explic.
Evident nu am să încep cu stupida replică ,, știi, nu mai suntem la fel, parcă ceva s-a schimbat și bla bla, bla, prin urmare nu îmi place situația și bla, bla “. Adică să fim serioși, de aproape cinci ani de zile de când suntem împreună am conștientizat și verbalizat amândoi că ,, Da, așa este, ne-am schimbat.”. Prin urmare, acest lucru nu este ceva nou, în schimb ce este șocant de nou pentru mine ar fi faptul că în urma schimbărilor, noi doi nu mai avem ce căuta împreună. Sincer nu e corect pentru oamenii în care ne-am schimbat. Acei copii care se idolatrizau și iubeau în forma totală a capacității lor, au plecat într-o plimbare, să se maturizeze, iar acum noi forțăm doi străini să stea împreună pentru că.... Exact, pentru căăă ?
Nu vreau să fiu rea și frustrată, dar să fim serioși, bătăile inimii mele te deranjează? Aseară credeam că vrei să fiu moartă sau ce...? Ușor, ușor mi-am dat seama că nu bătăile inimii mele erau problema, ci în sine prezența mea.
Oricum stai liniștit, poți fi sincer bucuros, deoarece de acum înainte inima mea nu va mai bate în patul tău, ci în altul.
Hai fugi și dormi, nu pierde vremea... Somn ușor.

Cu drag,
O inimă, ce te-a iubit
cândva...
“
* * *
S
F Â
R
Ș I
T