În blocul în care locuiesc suntem foarte zgomotoși și ne simțim foarte mândri de chestia asta. Toți vecinii comunicăm între noi fără necesitatea de-a ieși din apartamente, urlând și țipând. În plus, mulțumită celui de la etajul cinci, care e pianist, avem și acompaniament muzical. Chiar dacă nu totul e perfect, de când au venit noii vecini de la etajul trei suntem foarte preocupați. Ceva ciudat se întâmplă cu ei. Nu țipă, nu se ceartă, nu urlă. Nici măcar nu cântă la duș. Și ce e mai rău e că liniștea lor începe să ne afecteze grav toată vecinătatea. Acum, în fiecare zi, fără să facem nici cel mai mic zgomot, ne lipim care cum putem urechile de pereți ca să ascultăm liniștea vecinilor de la etajul trei. Ne place cum sună pacea lor.