poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-22 | |
De la departare de zeci de rasuflari mainile noastre se simteau una pe alta.Nelinistite aranjau o suvita sau se jucau cu pachetul de tigari. Nerabdatoare, epiderma respira greu. Magnetic se grabeau sa se intalneasca. Presentiment palmic? Palme pereche!
Mai intai isi aduceau aminte unele de altele. mana ei era mica, cu degete subtiri si timide, crescute putin tremurat si nascand conturat unghiile transparente; MANA lui era mare si puternica, putea sa inchida inauntru lumi. Se speriau amndoua la atingerea inevitabila si grabita. ''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''' palma ei: Mi- a fost dor de tine! PALMA lui: Mi-a fost töt de tine! p: töt ? P: Da. E un fel de dor, o sete de un fel de apa, un aer pentru un fel de plaman. ;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;; Cu unghia ii strabatea linia vietii: radea, canta, ura sau plangea: drumul ii arata totul. La sfarsit, nimic nu ramasese ascuns. I s-au umplut unghiile de povestea lui. Aratatoarele s-au sarutat in vazul celorlalte degete ultragiate de atata indrazneala.Incet , incet , insa cu toate s-au aplecat si buric in buric au uitat tot ce invatasera de la bunici. Cinci povesti de dragoste. Doua maini mirate. Patru ochi intrebatori. Patru buze inutile. 1+1=1 ? ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, p: Daca ai stii cat tin la tine... P: Stiu. Dar spune-mi. p: Nu pot. Mi-e frica. P: P: Ti-e frica de mine? p: Mi-e frica de mine. P: ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: Si atunci se porneau. Mangaieri de degete coborau si urcau urmand melodia veche. Si isi spuneau multe. Se spuneau unul pentru celalalt. Ea i-a soptit Povestea Oamenilor cu 100 de Palme. In vremea cand oamenii nu stiau sa minta nu existau nici gaurile din cap. Doar palme. Peste tot palme. O suta. Iesind de peste tot din trupurile lor, drepte sau stangi. Vorbele se odihneau in acele timpuri. Cand se intalneau -- oamenii-palma -- atingandu-se spuneau si aflau totul: despre locurile prin care au fost, despre oameni pe care i-au intalnit si despre faptele lor. Isi cautau toata viata perechea: toate mainile trebuiau sa se potriveasca , palma stanga cu palma dreapta, palma dreapta cu palma stanga, perfecta imbinare umana. mangaindu-se cu 100 de palme, iubind cu toate sufletele, iubind de 100 de ori. /////////////////////////////////////////////////////// p: Da! P: Da? p: Mult. P: Cat? p: Pe tine. P: Pe cine? p: Iubesc... P: Imi spui? ]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]]] Apoi, totul s-a schimbat. Nori multi au cercetat cerurile si multe apusuri au atarnat rosii inante sa cada la marginile Pamantului. Nimeni nu stie cand sau cum au invatat oamenii-palma sa vorbeasca... Unii spun ca , gelos pe dragostea lor, Dumnezeul-Topor le-a retezat rand pe rand mainile , lasandu-le doar doua si tot El a spart gaura buzele si a inventat cuvantul ca sa-i indeparteze de sufletul lor si de sufletul celorlalti. Impinsi de vesnica foame a gurilor lor oamenii si-au folosit cele doua brate ramase sa-si gaseasca hrana si au uitat sa se caute si nu mai stiau a-si da seama care este perechea lor. Altii spun, insa, ca oamenii, nesecotind vechile randuieli, si plini de nerabdare nu au vrut sa-si mai caute pereche. Asa ca s-au multumit sa iubeasca de mai putine ori: de 90 , de 56..de 13 ori... Copii lor se nasteau de fiecare data cu mai putine maini. Cand s-a ajuns la doar doua maini, sufletele speriate si-au crapat iesire si au fugit, nestapanite. Un suflet. Doua palme. Mii de vorbe. Oamenii-doua-palme au descoperit , curand, ca vorbele erau in puterea lor. Au inceput sa se joace cu ele. Au invatat sa le fie frica si sa minta, iar mainile lor au uitat sa se destainuie. ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||| Se odihea in palma lui, sfarsita. Doar degetul mic mai mangaia delicat o falanga. Nu mai stia de cand stateau asa... p: Plec... P: De ce pleci? p: De ploaie, de töt, departe P: Iarasi ti-e frica. p: Nu mai mi-e frica. Stiu: te iubesc! P: Si eu te iubesc. Atunci? p: Tu o sa ma uiti. P: Niciodata p: O sa te vrajeasca cuvinte goale si saruturi mincinoase. P: Nu o sa uit! p: Vom vedea... ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ din ciclul inexistent "Moartea cremei de zahar ars" |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate