Printre imaginile reprezentative frecvente ale reclamei turistice făcute Marocului se numără și străvechea tăbăcărie din Fez. Acest obiectiv fusese notat de mult timp pe agenda mea cu asterisc, prioritate, și astfel fiind, într-o dimineață eram cu soția pe peronul gării din "Fas" (n.a. Fez) odihniți și bine dispuși, deoarece străbătusem într-un "wagon-lit" cei aproape 400 de kilometri care despart Casablanca de această localitate. Se anunța o zi toridă, ca una de sfârșit de iulie, dar aerul era încă răcoros datorită influenței colinelor împădurite care se vedeau în jur. Protejați de borurile largi ale pălăriilor de paie, am ieșit din gară în căutarea unui mijloc de transport spre tăbăcăria din Fez. N-am apucat să facem doi pași și ne-am trezit în față cu Dalil (n.a. Ghidul), unul dintre studenții la Institutul Industrial Superior din Casablanca. Îmbrăcat în albul strălucitor al unui "T-shirt" strâns pe corp și al unei perechi de "jeans", cu ochii mascați de ochelari de soare enormi, nu l-aș fi recunoscut, dacă nu s-ar fi recomandat singur.
- Bună ziua, domnule, bună ziua, doamnă! Eu sunt Dalil, studentul dumneavoastră. Ce surpriză pentru mine să vă văd într-unul din cele patru orașe imperiale din Maroc!
- Aa, bună ziua, Dalil. Ce faci tu la Fez?
- Lucrez ca ghid sezonier pe perioada vacanței în această localitate milenară, unde locuiesc bunicii din partea mamei mele. Poate nu știți, dar femeile originare din Fez sunt vestite pentru frumusețea lor, a ținut să menționeze cu mândrie nedisimulată Dalil. Dumneavoastră ce faceți aici, doriți să vizitați celebra tăbăcărie din Fez?
- Ai ghicit. Cum se ajunge acolo?
- De la gară se ia autobuzul pentru Fez Bali, un cartier asemănător cu Madina al Qadima din Casablanca, care cu cei 300000 locuitori este cea mai mare aglomerare urbană de acest fel din Maroc. Este un un adevărat labirint de străduțe și nu v-aș recomanda să vă aventurați acolo fără un ghid. Ajuns aici, Dalil s-a oprit, așteptând cu interes reacția mea. Mie "mi-a căzut fisa" repede.
- Așa cred și eu. Am nevoie de un ghid și m-am gândit la tine, dar nu pe gratis. Cât mă costă?
- Tariful este pe oră. Pentru o oră se plătește 30 de dirhami, a răspuns fără să clipească Dalil.
- "Ma și mușchila" (n.a. Nici o problemă) i-am replicat eu în arabă, după care am continuat în franceză. Tariful tău îmi convine. Eu am nevoie de două ore. Ce zici?
- Foarte bine. Putem începe chiar acum pentru că autobuzul a venit în stație.
…După aproximativ un sfert de oră am coborât din autobuz È™i Dalil a început prezentarea: "Ne aflăm în Bali, cel mai vechi cartier din Fez, fondat în 789 pe malul pârâului Fez, afluent al râului Sebu, de către sultanul almoravid Idriss I. ÃŽn faÈ›a noastră se găseÈ™te moscheea Karaiun, fondată în 857, în cadrul căreia funcÈ›ionează cea mai veche universitate islamică din lume. De acum vom intra într-un labirint de străduÈ›e pentru a ajunge la «madbaghra» (n.a. tăbăcărie)".
Ne-am pierdut în labirintul străzilor strâmte din Fez al Bali, cu lățimea cuprinsă între unu și doi metri. Pe lângă noi treceau măgăruși încărcați cu desagi sau călăriți de oameni grăbiți. După câteva minute de mers, un miros greu de suportat ne dădea de înțeles că ne apropiam de tăbăcărie. Am mai urcat niște trepte și am ajuns pe o terasă, aflată la nivelul primului etaj, de unde am avut o vedere panoramică a întregului atelier de tăbăcărie amenajat în aer liber. Lângă noi se aflau zeci de turiști din toate colțurile lumii, dintre care unii țineau batiste la nas.
Dalil a început să rostească un text bine învățat pe de rost: "Marocul este vestit de secole pentru calitatea produselor de piele. De altfel, cuvântul francez «maroquin», care înseamnă piele tăbăcită de capră, derivă de la cuvântul «marocain», adică din Maroc; aceeaÈ™i proveniență are È™i cuvântul francez «maroquinerie». Tăbăcirea este procesul de transformare a pielii brute într-un produs imputrescibil, care cuprinde o serie de operaÈ›ii: 1) operaÈ›ii pregătitoare, de obÈ›inere a pielii-gelatină; 2) tăbăcirea propriu-zisă, prin care pielea-gelatină este tratată cu tananÈ›i pentru a deveni imputrescibilă; 3) finisarea, vopsirea, uscarea, ungerea, întinderea, călcarea".
...În timp ce ghidul nostru vorbea, noi am văzut o suprafață aproximativ dreptunghiulară, cu lungimea de 125 de metri și lată de cel mult 20 de metri, mărginită de clădiri cu maxim două etaje, văruite în alb, în care erau dispuse sute de cuve rotunde, cu diametrul de unu până la doi metri și înălțimea de până la un metru, ca niște ghizduri de fântână de la noi, doar că erau executate din cărămidă. Lichidul din cuve prezenta culori diferite, în funcție de fluxul tehnologic: în capătul opus al atelierului domina albul varului pentru curățirea pieilor, la mijloc se impunea culoarea maronie a soluțiilor cu tananți, iar treimea apropiată încânta ochii datorită paletei largi de culori ale vopselelor. Pe marginea unor cuve erau stivuite piei care urmau să intre în diferite faze ale procesului de tăbăcire. Un număr redus de lucrători desculți, îmbrăcați în tricouri rupte și pătate cu toate vopselele din cuve, cu pantalonii suflecați până de asupra genunchilor, având pe cap pălării zdrențuite de paie, trebăluiau cu mișcări lente sub bătaia nemiloasă a razelor de soare. Vaporii substanțelor utilizate la tăbăcire făceau aerul aproape irespirabil. Eram numai de câteva minute în acea atmosferă și deja simțeam că mă sufoc. Soția mea, profesoară de chimie, a avut o curiozitate profesională:
- Dalil, spune-mi, te rog, unde este stația de neutralizare a soluțiilor utilizate la tăbăcire, pentru că eu nu o văd?
- Nu există o asemenea stație. Toate soluțiile chimice sunt aruncate direct în pârâul Fez, care curge chiar dedesubt și asigură o canalizare subterană naturală. Așa a fost concepția celor care au pus bazele orașului acum mai bine de 1000 de ani.
- În zilele noastre, chiar dacă există stații de neutralizare a soluțiilor chimice, se întâmplă de multe ori ca ele să nu fie utilizate la întreaga capacitate sau să fie defecte, a rostit cu tristețe soția mea un gând, care coincidea cu al meu.
Conduși de Dalil, am mai parcurs zeci de străduțe pitorești din cartierul Fez Bali, unde parcă timpul s-a oprit cu secole în urmă, dar mie gândul acela nu-mi dădea pace…