Costel îi promisese că el era bărbatul pe care ea îl căuta și că împreună vor atinge chiar și visurile imposibile. Ileana încă își amintește fraza aceea cam seacă și demodată cu care el a convins-o: "împreună vom fi în stare să ajungem până și la Lună". Astăzi, la câteva luni după aceea, metafora aia ieftină cu așa-zișii cosmonauți din dragoste s-a transformat într-o iluzie iar pofta lor de-a atinge imposibilul s-a uscat. Tot ce-și propun e prea greu și prea departe, ba chiar ajung foarte greu la sfârșit de lună. Viața lor e un "vreau dar nu pot" însă merg mai departe unul lângă celălalt. Amândoi știu că probabil la Lună nu vor ajunge niciodată dar sunt fericiți că măcar de fiecare dată când fac dragoste văd cu ușurință toate stelele.